Autorul textului din „Adevarul“ publica un interviu cu Nicolae Breban, din care reiese, cit se poate de clar, ca intervievatorul „nu prea“ a citit opera scriitorului roman contemporan. Amicul Bogdan Cretu este, lesne de inteles, revoltat: cum sa nu fi citit nimic din ceea ce a scris intervievatul tau? In punctul asta de revolta, parerea mea si cea a amicului meu se despart in mod fundamental. Nu mi-am propus sa intru intr-un schimb de replici scrise cu Bogdan, insa vreau sa fac citeva nuantari in textul de fata, publicat – poate nu intimplator! – intr-un magazin cultural.
Bogdan Cretu considera ca jurnalismul cultural a ajuns unul „de nisa“. Jurnalismul cultural, dupa umila mea parere, a fost, este si va fi mereu unul de nisa. Ma refer la cel veritabil, evident. Ba chiar as plusa: fereasca Dumnezeu sa se indeplineasca din nou visul celor care vor sa-l transforme in lumina pentru multimile needucate! El trebuie sa ramina o alegere naturala, fireasca, a consumatorilor de presa pe care, generic, ii asezam in categoria „intelectualilor“.
Mai mult, am sa-l parafrazez pe un domn, David Randall, a carui carte (Jurnalistul universal) a fost publicata, cu multi ani in urma, de Editura Polirom. Nu exista jurnalism cultural si jurnalism economic, nu exista jurnalism sportiv si jurnalism medical, exista doar jurnalism bun si jurnalism prost. Asta este binomul care ar trebui sa ne preocupe pe noi toti, consumatori si creatori de continut. Cind un cetatean face un interviu cu un scriitor caruia nu i-a citit o carte de referinta, nu trebuie sa-l acuzam de incultura pe respectivul: pina acolo, el se asaza pe patul procustian al jurnalismului de inalta sau de slaba calitate. In cazul semnalat de amicul Cretu, sintem in cea de-a doua situatie, in mod evident! Totodata, sa fim corecti pina la capat: „de nisa“ sint, draga Bogdan, si multe dintre revistele culturale cu tiraje „confidentiale“ din tara asta, subventionate de consiliile locale, construite amatoriceste si scrise intr-o totala ura fata de cititor (a se citi: scrise de prieteni, pentru prieteni). In fond, aici nu mai e nisa, e cornisa: una ascutita, pe care jurnalistul decent o simte drept in ochi!
„Problema este ca, de citiva ani, se simte in presa noastra, in special in cea scrisa, pentru ca de la televiziuni nu mai am de mult asteptari, incultura structurala a absolventilor facultatilor de jurnalism.“ Am citit de citeva ori fraza asta si nu mi-a venit sa cred ca trebuie, amical, sa-i spun colegului meu ca orice generalizare risca sa-ti arunce ratiunea in bezna. Ca profesor de jurnalism de aproape unsprezece ani, pot sa depun marturie ca am avut norocul sa lucrez cu o gramada de oameni inteligenti, cititi, dedicati meseriei, care si-au pastrat pina astazi toate calitatile pe care le-am vazut in momentul „studentelii“ lor. Da, unii fac si presa culturala de foarte buna calitate. Am sa evit elegant numirea unor fosti studenti care au trecut prin sau sint in redactia „Suplimentului“ si am sa-ti ofer, dragul meu Bogdan Cretu, un singur exemplu: Florentina Ciuverca, initiatoarea si coordonatoarea site-ului cultural www.filmreporter.ro. E unul dintre zecile de contra-argumente pe care le am la indemina. Unul care ma fac sa constat, amar, cit de convenabil e sa arunci, in necunostinta de cauza, sentinte generalizatoare asupra tuturor creatorilor de media din Romania.