Fiindca este mai mult decit ridicol sa arunci pe un raft un volum din poeziile lui Goethe, alaturi de elucubratiile istorice ale unui… Larry Watts. Fiindca este ridicol sa vezi ca volume expuse drept cele mai „frumoase“ ar putea concura pentru titlul de cele mai hidoase din tot tirgul. In rest, as spune responsabilitatea editurilor de a mai concura la un premiu nenorocit, acela al standului cel mai lipsit de prospecte, de cataloage, de orice material de promovare (cu o singura exceptie, catalogul si antologia Editurii Polirom, dar putin vizibile in lipsa unui desk de receptie al romanilor). Urmarea a fost un stand ca un… peron, pe care timp de trei zile, cele rezervate profesionistilor cartii, nu s-a petrecut absolut nimic, redactorii romani – spre deosebire de cei polonezi, unguri, cehi etc. – preferind sa fuga si sa discute contractele oriunde altundeva decit pe terenul propriu! Una peste alta, nu mi s-a mai intimplat sa ma aflu in fata unui stand romanesc fara sa-mi doresc o singura carte, fara sa am placerea parfumului cartii proaspat tiparite.
L-am gasit la altii, umblind, intre altele, in cautarea celor mai recente aparitii de carte muzicala. Cartea cea mai proaspata si parfumata am gasit-o la standul Editurii Albin Michel. Se intituleaza Retour a Salem si este a treia scrisa de pianista Hélène Grimaud, al carei talent literar rivalizeaza, daca nu chiar il intrece uneori, cu cel pianistic. Intre fictiune si realitate, intre muzica lui Brahms si Schumann, intre angajamentul ei ca artista si cel de militanta pe planul ecologiei, pasionata de cauza salvarii lupilor, Hélène Grimaud isi amesteca reflectiile despre muzica si peripetiile imaginare in urma descoperirii intr-un anticariat din Hamburg a unui manuscris ce i-ar fi busculat viata.
La capitolul noutati, daca vreti sa cititi o viata „reala“ de artist, recomandarea mea se indreapta spre cartea realizata de unul dintre cei mai buni moderatori de programe muzicale clasice din Occident, la Radio Classique, Olivier Bellamy. Volumul se intituleaza Un monde habité par le chant: Teresa Berganza (Buchet/Chastel, coll. Musique). Bellamy, autor si al unei carti cu si despre Martha Argerich, a reusit performanta sa o intervieveze pe mezzo-soprana „secolului“ trecut, zi de zi, timp de o saptamina, circa cinci ore in fiecare dupa-amiaza linga Madrid, iar rezultatul este incintator. O carte realizata si nu scrisa de Olivier Bellamy, deoarece autorul are modestia de a-si retrage intrebarile din textul final, lasind-o sa vorbeasca pe eroina lui, despre care afirma doar ca „a domnit peste opera o jumatate de secol, cu simplitate si grandoare. Pasiune, rigoare, fantezie, senzualitate, bogatie interioara si un dar innascut de comunicare cu publicul, ea sBerganzat este dotata cu toate calitatile ce i-au brodat legenda. (…) Ea incarneaza focul. Focul soarelui arzator care incalzeste ochii femeilor si gentilomilor spanioli, focul ce palpita in vocea «mezzo-sopranei secolului» si ii imbratiseaza personajele“.
Buchet/Chastel, parte din grupul editorial franco-elvetian Libella, este la ora actuala editura muzicala occidentala prin excelenta si despre ea si publicatiile ei recente, voi scrie altadata. Parfum proaspat de carte si la editura britanica Haus Publishing, unde mi s-a oferit cu prietenie, in serviciu de presa, editia revazuta, pentru centenarul serbat anul acesta, a cartii compozitorului David Matthews despre Britten. Un opus pe care un prieten londonez, comentatorul cultural Norman Lebrecht, il definea drept „o evaluare lirica a unei existente adesea plina de suferinta“.
Nu-mi ramine mult spatiu, dar nu pot sa trec cu vederea admirabilul stand al Poloniei si un minunat raft pe care puteai vedea si afla tot ce-ti poti dori despre… Chopin. Dintre multimea volumelor ce ii sint dedicate merita semnalat cel realizat cu vadita seriozitate, eleganta si dragoste, sub redactia Irenei Poniatowska, Chopin and his Critics. An Anthology (up to World War I). Un volum aparut sub egida Institutului Fryderyk Chopin de la Varsovia, ca si exceptionala editie facsimilata a partiturilor chopiniene. Operele lui Chopin. Editie in facsimil, scriu redactorii seriei, este „un proiect de conservare si popularizare a mostenirii lui prin publicarea de copii fidele ale slucrarilort sale autografe. Punerea la dispozitie a textului original de Chopin va permite intensificarea cercetarilor pe baza manuscriselor accesibile publicului larg, apropierea practicii de executie de intentiile compozitorului, revederea cunostintelor despre autografele lui Chopin si, in consecinta, popularizarea operei lui Frederic Chopin in lumea intreaga“. Ce n-as da sa aiba parte si mostenirea lui George Enescu de un tratament similar! Dar, la standul romanesc nu exista acest nume…
FOTO: Victor Eskenasy