La Chandos, publicatiile se succed din 1996, dupa seria Simfoniilor lui Enescu in interpretarea Orchestrei Filarmonice a BBC-ului, dirijata de Genadi Rojdestvenski, urmind seria de muzica de camera, initiata de Schubert Ensemble (Simon Blendis, vioara, Douglas Paterson, viola, Jane Salmon, violoncel, William Howard, pian) in 2011, cu cele doua Quartete cu pian. Casa germana Hänssler este aceea care l-a lansat in Germania pe pianistul Eduard Stan, din anii ‘’90, iar apoi, in 2007-2008, a publicat integrala lucrarilor pentru vioara si pian enesciene, cu Remus Azoitei si Eduard Stan.
Editorii de la Chandos au revenit anul acesta cu un alt disc remarcabil, aparut chiar in ajunul Festivalului George Enescu si pe care Schubert Ensemble – in formatia citata, careia i se alatura la vioara Alexandra Wood si la contrabas Peter Buckoke – da viata, intr-o notabila interpretare, Quintetului, op. 29 in la minor pentru pian, doua viori, viola si violoncel, Trio-ului in la minor pentru pian, vioara si violoncel si, cu aportul lui Remus Azoitei, Ariei si Scherzino-ului pentru vioara solo, doua viori, violoncel, contrabas si pian (CHAN 10790).
Pasiunea pe care au pus-o membrii formatiei Schubert Ensemble si in special violonistul Simon Blendis in intelegerea, asimilarea si promovarea muzicii de camera enesciene este partial cunoscuta gratie interviului acordat la Bucuresti in timpul Festivalului 2013. Observatori ai scenei bucurestene s-au indignat atunci, cu atit mai mult, in fata salii mai mult goale la concertul formatiei britanice, dar lucrurile sint explicabile. Izolarea Romaniei atitea decenii, lipsa unei adevarate culturi muzicale pentru o majoritate a publicului atunci cind vine vorba de Enescu sau de alti compozitori romani, absenta, inregistrata tot de decenii, a unei emulatii reale pe planul muzicii camerale, absenta aproape totala a reimprimarilor pe CD ale mai vechilor inregistrari de muzica de camera din anii ‘’60-’70 contribuie toate la, practic, stergerea atit a memoriei, cit si a apetitului pentru compozitorul national, exceptindu-i prea popularele rapsodii. Aceasta este realitatea, in ciuda impunerii repertoriului enescian, ca o proba obligatorie si conditie de participare, pentru orchestrele si formatiile invitate la festival. Nu este de mirare ca, odata incheiat festivalul, nici o mare orchestra internationala din cele care au vizitat Bucurestiul, nici un solist strain nu au preluat in repertoriul lor curent vreo lucrare enesciana.
Revenind la discul cu totul ales semnat de Schubert Ensemble, cu contributia lui Remus Azoitei, este de remarcat, in plus de interpretarea de referinta, livretul scris cu claritate, precizie si empatie de un adevarat cunoscator al muzicii lui Enescu, criticul, editor de discuri el insusi, Martin Anderson. Pentru Anderson, muzica Quintetului cu pian „se dezvaluie intr-o abundenta tulbure, dar frumoasa, in texturi de o polifonie plastica extraordinara“, iar analiza Ariei si Scherzino-ului, scurta piesa datind din primul deceniu al secolului XX, il conduce la concluzia ca „acum, la sase decenii de la moartea lui, lumea abia incepe sa realizeze masura magnitudinii imaginatiei lui sEnescut“. Poate nu ar strica sa ii fie descoperita si explicata, ceva mai des, si publicului roman…
Celalalt set, de doua CD-uri, la fel de meritoriu, pe care vi-l semnalez pe scurt, publicat de casa germana Hänssler (CD-No. 98.021), poarta titlul Opere complete pentru violoncel si pian de George Enescu si include, alaturi de Sonatele op. 26, nr. 1 si 2, definitivate la 37 de ani diferenta, doua piese de tinerete, Allegro in fa minor (Miscare de Sonata, inregistrata aici pentru prima data pe disc) si Nocturne et Saltarello (1897). Inregistrarea, facuta in aprilie anul acesta la Leverkusen, aduce din nou in lumina un tinar si foarte talentat violoncelist roman, Valentin Radutiu, nascut la Munchen in 1986 si format la scoala a trei maestri, Clemens Hagen la Salzburg, Heinrich Schiff la Viena si David Geringas la Berlin. Radutiu, care cinta la un violoncel Francesco Ruggieri (Cremona, 1685) cu o sonoritate extrem de frumoasa, formeaza un duo perfect acordat cu pianistul suedez Per Rundberg, elev, intre altii, al profesorului Karl-Heinz Kämmerling, la Salzburg. Cei doi au debutat pe disc in 2011, cu un recital de sonate (Lalo, Magnard, Ravel; Hänssler CD-No. 98.654) si saptamina aceasta lanseaza un al treilea disc cu lucrarile pentru violoncel ale lui Peter Ruzicka (Thorofon/Bella Musica). Talent recunoscut in lumea muzicala germana, Valentin Radutiu se bucura de anul acesta de sansa de a fi sponsorizat in cadrul programului „stArt“, Bayer Kultur al companiei Bayer AG, un program destinat sa ofere tinerilor artisti atit participarea constanta in concerte simfonice si de camera, cit si promovarea ideilor si proiectelor lor. Ce isi poate dori mai mult un tinar muzician astazi? Iar angajamentul lui in promovarea muzicii lui Enescu este cu atit mai laudabil, cu cit disponibile sint doar un numar restrins de inregistrari, toate la case de discuri marginale (Catalin Ilea/Olympia; Rebecca Rust/Marco Polo; Gerhard Zank/Arte Nova; Laura Buruiana/Naxos).