O mixtura de sentimente primitive cu reflexe erotice, spasme induse de sentinta prin care ai fost condamnat la moarte si framintari ale constiintei nebulos vinovate. Dar mai presus de toate pluteste nerabdarea dependentului de substanta ce-i stimuleaza creativ perceptia si-i spulbera totodata luciditatea. Individul aflat in transa circula intr-o lume paralela, inevitabil personala si unica, nimeni altcineva neavind cheia de acces intr-acolo. Nu-i de mirare ca astfel de personaje rezolva toate marile probleme ale umanitatii, au explicatie pentru orice si teorii ce cuprind intreg Universul. Ca in dese cazuri „personalitatile“ respective trec prin si deseori sfirsesc in institutii psihiatrice, sub obladuirea unor specialisti scapati mai demult de angoase identice, este o ironie a societatii contemporane, presupus rationaliste…
The Theory of Everything– asa se numeste noul disc Ayreon, editat la Insideout Music/Century Media Records, 2013. Ayreon este – cine nu stie? – eticheta sub care muzicianul olandez Arjen Anthony Lucassen stringe periodic nume mai mult sau mai putin ilustre din aria metal-rockului progresiv. Chitarist cu destule ispravi in palmares, prin trupe ce-si incercau norocul facind surfing pe valurile modei anilor 1980, Lucassen a descoperit la timp valentele si libertatea operei rock. Posibilitatea de-a cuprinde intr-o singura compozitie diferite stiluri muzicale, de la rock la folk si simfonic, i s-a parut mai tentanta decit participarea la circul showbiz ce-i asigura distractie fara limita si rasplata pe masura. Cind citesti o asemenea precizare biografica, nu poti sa ramii impasibil. Iata un artist adevarat, ale carui realizari se impun fara zgomotul reclamelor agresive si nerusinate. Cu emblema Ayreon (una dintre cele 3-4 folosite de Lucassen pentru diferitele sale proiecte), au aparut: 1995 – The Final Experiment; 1996 – Actual Fantasy; 1998 – Into Electric Castle; 2000 – Universal Migrator (part I + II); 2004 – The Human Equation. Plus citeva compilatii pina la titlul actual, care beneficiaza de contributiile a patru dintre „greii“ rockului progresiv: Keith Emerson, Rick Wakeman, John Wetton si Steve Hackett. Alte nume completeaza distributia: Cristina Scabbia, Sara Squadrani, JB, Michael Mills, Tommy Karevik, Marco Heitala, Jordan Rudess etc.
Subiectul operei nu impune prin noutate sau rezolvare inedita. Toti oamenii sensibili la suferinta celor din jur au, la un moment dat, o disputa violenta cu apropiatii si indeobste cu sine. Realitatea se amesteca pina la confuzie cu visul, stiinta devine magie, personalitatea se dedubleaza, parintii ajung sa oprime, desi ei se straduiesc sa-si ajute odrasla aflata in incapacitate de-a intelege omenirea. Din concreta, lumea devine abstracta si pare ca poate fi explicata printr-o teorie completa si (i)novatoare, pentru care, fireste, contemporanii nu sint pregatiti. Psihiatria fiind o profesie prea la indemina ca sa fie atribuita maleficului, n-ar fi de mirare ca personajul negativ sa se ascunda sub identitatea profesorului. In fond, toate descoperirile importante s-au facut ca reactie impotriva invataturii banale si cuminti, de care sistemul educativ s-a slujit pentru coercitie in toate epocile. Cu toate ca Prodigy, eroul operei, este inconjurat cu solicitudine de iubita, de mama, de tata, de profesor, problema lui ramine opaca.
Libretul, aparent departe de voiajele interstelare sau misterioasele calatorii precedente, nu se distanteaza de obsesiile lui Lucassen. „Recuzita“ discului, ilustratia si fotografiile, structura melodica, solistica, „ecuatiile“ si fantasmele migreaza si orbecaie in interiorul „castelului“ administrat de olandezul zburator pe aripile inspiratiei bine tratate. Vehiculul care ne duce acum prin hatisul fictiunii, fara elemente gothice ori SF, tinteste nucleul fascinant si fantastic al psihicului uman. Si ce este mai profund si mai necunoscut decit ceea ce zace in noi insine?