Ceea ce semnalau ziaristii rusi este mai mult decit faptul ca principalii artisti cistigatori ai concursului oficial au fost alesi, pare-se, anticipat, pe criterii politice, dintre cei apropiati si sustinatori ai presedintelui Vladimir Putin. Conditiile fixate prin ofertele Ministerului Culturii au fost de asa natura incit sa elimine din start eventualii candidati nedoriti. Pe un Gidon Kremer, de exemplu, cum exclama comentatorul cultural londonez Norman Lebrecht…
Ilustrarea cea mai pregnanta o constituie modul de alegere a dirijorului care, potrivit cerintelor din oferta, trebuie sa fie un „Artist al poporului din URSS/Rusia“, „o personalitate recunoscuta pe plan global, cu ani de experienta in turnee in strainatate, care sa aiba numeroase inregistrari de concert cu multe lucrari ale compozitorilor clasici si moderni“. Felul in care a fost croita oferta, se scria pe buna dreptate in „Izvestia“, „nu lasa alta alegere decit pentru maestrul Gergiev“… Mai lipsea dintre conditii doar sa se specifice ca este nevoie de un milionar, comerciant de… produse din carne de curcan.
„Tarul“ cultural, cum le place unor entuziasti, inclusiv romani, sa-l numeasca pe Valeri Gergiev, dirijorul cu scobitoare, atit de apropiat de presedintele rus, nu are nici o dificultate de ordin etic in a se angaja si a sustine linia politica a acestuia. Pe site-ul Olimpiadei de la Soci el semneaza chiar indemnuri amintind de vechi vremuri comuniste sovietice atunci cind scrie: „Opinia mea este ca toata lumea poate contribui la Jocurile de la Soci 2014 si asa ar trebui sa si procedeze, cu fermitate si cu abnegatie. Noi nu sintem constructori sau specialisti in design, dar putem munci alaturi de organizatorii Jocurilor Soci 2014 pentru a contribui la reputatia lor“.
Intrebat recent de un ziarist canadian de la CBC News ce gindeste despre regimul Putin, atit de criticat astazi, dirijorul se eschiva: „Ce inseamna regimul Putin? Ce inseamna regimul Obama? Multi il critica pe Obama si foarte multi l-au criticat pe Bush. Dar un presedinte ales trebuie sa-si faca treaba. […] Intii de toate, Vestul nu intelege Rusia. Nu va condamn. Este la zece ore de drum departare de Canada sau Statele Unite. Rusia este o mare tara, cu o mare cultura si mari institutii culturale. Eu sint norocos ca ma pot bucura de ambele lumi. Cred in tara. Punct! Rusia poate trai cum vrea. Istoria ei i-o permite. […] Nu este nevoie de o iubire intre Rusia si celelalte state, nu este o necesitate. Este cea mai mare tara de pe pamint“.
Alesi pe criterii politice pentru spectacolele Olimpiadei de la Soci sint si alti muzicieni si artisti ce s-au remarcat drept sustinatori ai presedintelui Putin, dar mai putin guralivi, ca altistul Iuri Bashmet, care va dirija „prima“ Orchestra de Tineret a Intregii Rusii, soprana Maria Guleghina, pianistul Denis Matuiev sau balerina Uliana Lopatkina de la Teatrul Mariinsky. Toti par sa impartaseasca opiniile altui ales, directorul Circului Mare din Moscova, care declara pentru „Izvestia“: „Cind rusii intreprind ceva este necesar sa o intreprinda cu forte rusesti. In multe domenii, in special in circ si balet, noi putem dicta pe aceasta planeta cine este cel mai puternic“.
Placerea de „a dicta“ cine este cel mai puternic… Cum le place unora sa spuna… asta-i situatia…! Sau, cu titlul unui documentar lansat zilele acestea: Gergiev… A Certain Madness.