Propunerea a fost inaintata presedintelui tarii, singurul care are dreptul de a retrage distinctia respectiva. Presupun ca Traian Basescu o sa amine pe cit posibil sa ia o decizie, ba poate chiar o sa uite de ea. Ar fi si cea mai inteleapta solutie. Poate nu tocmai onorabila, dar cum stam cu onoarea ne-a cam lamurit consiliul sus-pomenit.
Ordinul „Steaua Romaniei“ este cea mai veche si cea mai inalta distinctie acordata de statul roman. László T?kés a primit acest ordin in 2009, la implinirea a doua decenii de la revolutie, ca o recunoastere a contributiei sale la prabusirea sistemului comunist din Romania – si pe buna dreptate, fiindca nici un istoric de pe planeta n-ar putea scrie despre prabusirea comunismului ceausist fara sa-l mentioneze. Pe de alta parte, propunerea de retragere a venit in urma unor declaratii ale acestuia, controversabile, excesiv de radicale, dar care reprezentau o luare de pozitie si-atita tot. Mai clar spus, domnul T?kés a fost acuzat de delict de opinie. Iar consiliul acesta de onoare romaneasca a decis ca e suficient pentru a retrage unui cetatean roman, simbol si declansator al Revolutiei Romane, ordinul acordat. (In paranteza fie spus, desi am retineri fata de istoria contrafactuala, fara momentul László T?kés n-ar fi existat nici Romania postcomunista asa cum o stim si nici macar „Steaua Romaniei“, un ordin desfiintat de comunisti in 1948 si reinfiintat abia la zece ani dupa revolutie.)
Dar hai sa vedem lucrurile in contextul lor, adica in contextul „Stelei Romaniei“ si al detinatorilor acestui ordin. Asadar, avem pe de-o parte omul de la care a pornit Revolutia Romana si caruia ordinul in discutie ii recunoaste un merit clar. Bun, poate ca omul are si pacatele lui, cine n-are, dar sint ele atit de mari incit sa i se retraga un ordin dobindit pe drept?
Asta numai niste oameni de inalta statura morala ar putea decide. Si e de presupus ca printre detinatorii acestui inalt ordin, in tabara acuzatorilor, o sa gasim insi de acelasi calibru, eroi ai Romaniei, personalitati marete si fara de prihana, de a caror judecata dreapta nimeni nu se va putea indoi – mai ales ca e vorba de punerea sub acuzare a unui simbol al Romaniei revolutionare.
Asadar, hai sa pornim asa, caragialeste, sa numaram oamenii de onoare si de inalte merite implicati in cazul T?kés. Cea care a cerut oficial retragerea distinctiei este doamna Corina Cretu, al carei merit major este acela ca a fost pupila fostului presedinte Ion Iliescu. Jurnalista, propagandista a FSN-ului, politiciana deloc remarcabila, onorata cu „Steaua Romaniei“ pe o lista cu multi altii, cum se face la noi. A venit apoi faimosul consiliu de onoare al ordinului, format din sapte membri, consiliu care s-a adunat, a deliberat si, de la inaltimea sa morala, a decis retragerea distinctiei… adica a decis sa o propuna, fiindca nu putea mai mult.
In acest consiliu de onoare il gasim pe Mircea Geoana, membru al PSD, faimos prin esecurile sale politice, dar si prin mici controverse legate de cheltuielile si economiile sale din perioada diplomatica. O descoperim si pe doamna Gabriela Vrinceanu-Firea, despre care nu mi-as fi imaginat vreodata ca ar avea vreun merit de importanta nationala, dar al carei profil e similar cu al doamnei Cretu: jurnalist propagandist (chiar infocat), apoi senator PSD, fara activitate remarcabila, fara morala remarcabila. In fine… Un al treilea onorabil este Serban Bradisteanu, tot un apropiat al PSD-ului si un medic exceptional, caruia insa i-au crescut la un moment dat in cont citeva milioane de dolari in urma unor licitatii pentru echipamente medicale. Poate de aici si „Steaua Romaniei“. Fosta ministresa a invatamintului, doamna Ecaterina Andronescu, membra PSD, ale carei reforme educationale au contribuit serios la degradarea invatamintului romanesc, a binemeritat si ea de la tarisoara acest inalt ordin national si a intrat si ea in consiliul de onoare. In fine, il mai pomenesc aici pe generalul Constantin Degeratu, a carui contributie la aparitia eroilor martiri din Cluj nu va fi, probabil, elucidata niciodata. Cert este doar ca atunci, intre 17 si 22 decembrie 1989, Domnia Sa si domnul T?kés au fost in tabere diferite; altfel, banuiesc ca fiecare si-a facut treaba asa cum stia mai bine, asa ca fiecare si-a meritat „Steaua Romaniei“ in felul lui.
Toata povestea asta mi-a amintit de ceea ce scria Herta Müller intr-un eseu intitulat „Cristina si fantosa ei“, in care relata, printre altele, cum un actor svab din Timisoara, deconspirat drept informator al Securitatii, a primit titlul de cetatean de onoare al orasului Timisoara, in vreme ce un alt informator a fost decorat in 2004 de presedintele Ion Iliescu cu ordinul „Meritul Cultural“ in grad de ofiter. „In general, povestea asta cu onoarea romaneasca e-o treaba ciudata…“, spunea prozatoarea si, dupa cum se vede, e tot mai greu s-o contrazici.