Daca acum doi ani mi-am inghitit salutul din dimineata de dupa premii pentru ca Michel Piccoli era imbufnat, de asta data eram eu prea rupta ca sa mai imi vina sa-i spun ceva lui Ennio Morricone, care si el avea un avion matinal de prins. I-am aruncat in schimb un „Hi!“ lui Christophe Lambert, intilnit in ziua cu gala la etajul unde aveam camera si, lasind frivolitatile la o parte, am prins niste interviuri super – Pedro Almodóvar si altii (veti citi la timpul potrivit).
Berlinul era neschimbat (a gazduit pentru a 12-a oara ceremonia), dar la ceremonia in sine toata lumea era fara chef. Incepind cu obisnuita gazda a galei (si a premiilor Festivalului de la Berlin), Anke Engelke, continuind cu prezentatorii si premiantii si terminind cu jurnalistii spanioli din sala de presa care nu mai erau exuberanti si guralivi ca pina acum. Sa fi fost vremea? Cu exceptia editiei trecute care a avut loc in Malta, in fiecare an sint probleme de trafic aerian din cauza vremii, ceea ce face ca unii invitati sa intirzie, sa ajunga greu sau deloc. Acum am aterizat pe un Berlin atit de vintos, incit manipulatorii bagajelor de pe platforma lucrau din doi in doi.
Un spectacol incropit
La ceremonie aveai senzatia ca lumea se purta ca la o nunta la care te duci din obligatie. Si spectacolul in sine parca a fost incropit. Banuiesc ca deja stiti premiile si ca poate ati si urmarit ceremonia in direct la HBO (o premiera in acest an pentru ca, de regula, HBO le difuza cu un decalaj de cel putin doua saptamini), deci o sa ma rezum la citeva comentarii. Nu s-a spus pe scena ca Ada Solomon va fi din 2014 primul roman care va face parte din board-ul EFA, cu un mandat (care se poate reinnoi) de doi ani. Premiul primit de ea, European Co-production Award – Prix Eurimages, e foarte important si pentru ea, si pentru cinemaul romanesc, si pentru cel est-european, desi sper sa nu fi fost un premiu de consolare, dat fiind ca la aceasta editie au fost atit de putine filme est-europene nominalizate. Ada Solomon e primul producator est-european care ia acest premiu oferit de EFA si Eurimages, ceea ce o incurajare pentru producatorii din aceasta zona. Ca e vorba de o deschidere spre Est o demonstreaza si faptul ca cineasta poloneza Agnieszka Holland este noul chairman/adica chairwoman al EFA.
E nedrept ca Pozitia copilului nu a fost nominalizat decit pentru actrita si e nedrept ca Luminita Gheorghiu n-a cistigat, dar discutia e ampla. Totul pleaca de la regulamentul care le permite tarilor cu multi membri sa isi voteze filmul national direct in selectie, restul listei fiind completat cu filme decise de un comitet si de board-ul EFA, si se incheie cu gusturile majoritatii membrilor academiei care decid premiile. Nominalizarile au fost la aceasta a 26-a editie alese de pe o lista scurta cu 46 de titluri din 32 de tari. Cerinta era ca aceste filme sa fi avut prima proiectie, in festival sau ca premiera oficiala, dupa 1 iulie 2012. Incepind din acest an, pe linga introducerea unui nou premiu, Comedia Europeana a Anului, doar nominalizarile la categoriile cele mai importante, adica primele sase din palmares, mai sint votate de toti cei 2.900 de membri (care pe urma voteaza si premiantii). Pentru imagine, montaj, muzica, production design, costume si sound design s-a alcatuit un „juriu de specialisti“ (suna ca „guvern tehnocrat“), iar acest juriu a ales premiantii fara nominalizari prealabile. O alta comisie, formata din membri ai board-ului EFA si critici, a ales nominalizarile la European Discovery – Prix FIPRESCI, alta comisie a ales nominalizarile la documentar si alta la animatie, iar membrii academiei au ales filmul cistigator dintre cele nominalizate.
Tarile cu cele mai multe nominalizari au fost Spania si Italia, iar Italia a luat cele mai multe premii prin La grande bellezza: Filmul European al anului, regie – Paolo Sorrentino, actor – Toni Servillo, montaj – Cristiano Travaglioli, respectiv prin Oferta irezistibila/ The Best Offer (primul film in engleza al lui Giuseppe Tornatore), premiat pentru muzica lui Ennio Morricone (desi Morricone a luat Premiul EFA pentru intreaga cariera inca din 1999). La grande bellezza si-a luat astfel revansa fata de La vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2, cu care s-a batut la Cannes. Daca poti intelege ca asa a decis majoritatea, mai greu e de inteles – desi e acelasi procedeu – de ce un film atit de oarecare cum e cel al lui Tornatore s-a procopsit cu nominalizari la Filmul European al Anului, dar si la regie si scenariu. O privire pe lista de nominalizari te poate face sa crezi ca pentru membrii academiei numele sint mai importante decit filmele, dar chiar si asa au ramas pe dinafara, cu totul sau partial, Ulrich Seidl, Danis Tanovic sau Nicolas Winding Refn. Se va duce Ada si va face ordine acolo? Greu de crezut ca un singur om poate schimba aceasta masinarie „democratica“, dar e interesant de vazut balanta dintre palmaresul de la Cannes sau Berlin si palmaresul EFA. Uneori ele coincid, alteori – cum s-a intimplat acum – dimpotriva.
PALMARES
Filmul european al anului: La grande bellezza de Paolo Sorrentino
Comedia anului: Te iubesc oricum/ Love Is All You Need de Susanne Bier (Danemarca)
Regizorul european al anului: Paolo Sorrentino (La grande bellezza)
Scenaristul european al anului: François Ozon (In casa/ Dans la maison)
Actrita europeana a anului: Veerle Baetens (The Broken Circle Breakdown)
Actorul european al anului: Toni Servillo (La grande bellezza)
Directorul de imagine european al anului – Premiul Carlo di Palma: Asaf Sudry (Fill the Void/ Lemale et ha’halal)
Monteurul european al anului: Cristiano Travaglioli (La grande bellezza)
Scenograful european al anului: Paco Delgado (Alba ca Zapada/ Blancanieves)
Production designerul european al anului: Sarah Greenwood (Anna Karenina)
Compozitorul european al anului: Ennio Morricone (Oferta irezistibila/ The Best Offer)
Sound designerul european al anului: Matz Muller & Erik Mischijew (Paradise: Faith/ Paradies: Glaube)
Documentarul anului: The Act of Killing de Joshua Oppenheimer (Danemarca/Norvegia/ Marea Britanie)
Animatia anului: The Congress de Ari Folman (Israel/
Germania/Polonia/Luxemburg/Franta/Belgia)
Scurtmetrajul european al anului: Death of a Shadow/ Dood van een Schaudow de Tom Van Avermaet (Belgia/Franta)
Premiul European Discovery – Premiul FIPRESCI: Oh Boy de Jan Ole Gerster (Germania)
Premiul Young Audience Award: The Zigzag Kid de Vincent Bal (Belgia)
Premiul People’s Choice: La cage dorée de Ruben Alves (Portugalia/Franta)
Premiul European Co-production– Premiul Eurimages: Ada Solomon
Premiul European Achievement in World Cinema: Pedro Almodóvar
Premiul pentru intreaga cariera: Catherine Deneuve
FOTO: EFA/API/Jessica Kassner