Geometrica Venturiano
A. Seara, ora sapte, jurnal TV de stiri din sport, sincron cu un fotbalist si un reporter:
„— Adi, astazi nu prea ai parut in apele tale, fiindca antrenorul te-a folosit pe un post cu care nu erai obisnuit…
— Nu conteaza pe ce post joc, conteaza ca…“
Cateva ore mai tarziu, in editia online a unui ziar de sport:
„RAZBOI la Petrolul! Mutu il ATACA pe CONTRA“.
Click!
„Proaspat transferat la Petrolul, Adrian Mutu da semne ca nu se mai intelege cu omul care l-a adus la echipa, bunul sau prieten, Cosmin Contra. La finalul ultimului meci amical, Mutu a rabufnit si l-a atacat pe antrenorul ploiestenilor, caruia i-a reprosat ca nu-l foloseste pe postul unde da randament“.
B. La 24 de ore de la „interviul la cald“, urmarim debutul unui talk-show la o televiziune de sport:
„Bun gasit, prieteni, la o noua emisiune. Tensiunile par sa fi aparut in vestiarul Petrolului, acolo unde Adrian Mutu, relateaza presa de astazi dimineata, nu se mai intelege cu antrenorul Contra. Ii avem in studio pe domnii ics, igrec si zet, invitatii nostri permanenti. Vom incerca sa luam legatura, prin telefon, si cu cei doi, care par sa fie in mijlocul unui scandal care ar zdruncina serios echipa tocmai acum, inainte de inceperea campionatului. Domnule ics, ce parere aveti?“.
Sigur, situatia de mai sus este o plamadire a imaginatiei mele. Ea se bazeaza insa, ca in cazul unor filme, „pe fapte reale“. Pana la ora la care scriu, Adrian Mutu si Cosmin Contra nu s-au certat. Nici interviul de mai sus, nici celelalte lucruri nu s-au petrecut. Nu s-au intamplat cu personajele nominalizate. De ani de zile insa, asistam la repetarea, aproape zilnic, a acestei spirale a nepriceperii gazetaresti. A nepriceperii si a relei vointe.
Lantul slabiciunilor
Exista o sumedenie de reporteri – iar cei de sport sunt campioni la capitolul acesta – care nu mai stiu ce inseamna o intrebare. Acestia nu mai fac un – pretentios spus – simplu demers investigativ. In loc sa intrebe, afirma. In loc de curiozitati, arunca verdicte. Ar putea, lesne, sa-si faca munca „reportericeasca“ in fata oglinzii. Sunt atat de absorbiti de cum le cade gelul pe coafura, incat uita ca langa ei se afla un invitat. Nu mai stiu sa intrebe si, a doua consecinta grava, nu mai stiu sa asculte.
Al doilea nivel al spiralei este alcatuit din redactorii gazetelor online. Acestia au viziunea pe care o are si o gaina, aflata in fata unui eveniment neasteptat din scurta-i existenta: se uita cu cate un ochi la stapan, nefiind capabila sa adune simultan, in campul ei vizual, ranjetul proprietarului, vazut cu ochiul drept si satarul proaspat ascutit, perceput prin intermediul globului ocular stang. Daca ar face-o, si-ar da seama ca situatia e tragica.
Al treilea nivel este al realizatorilor de talk-show. Acestia preiau deja o informatie gata falsificata, o inghit fara sa o mestece si o lanseaza, in traditionalul sport al „datului cu parerea“, catre invitatii din studio. Astia sunt, de regula, experti in domeniu. In care domeniu? In sport. In care sport? Ei, aici apar problemele!
Lipsa de profesionalism ar fi scuzabila, la nivel uman. Nu te poti supara pe un incompetent. Dar atunci cand incompetentul devine sfertodoct agresiv si se crede doctor docent, ajunge o entitate periculoasa. Cam asta se petrece in anumite zone din media romanesti. Oamenii de pe fiecare nivel al spiralei sunt, de regula, constienti ca nu-si fac cum trebuie meseria, dar isi acopera neputinta prin minciuni. X nu o sa spuna fraza Y, atunci i-o zic eu, o preia dupa aia online-ul, iar a doua zi, bulgarelul pipernicit din prima faza se transforma in avalansa, cu ajutorul maretelor televiziuni.
Nechematii din jurnalism si-au facut stup. In comunitatea lor, interviul nu mai este interviu, stirea nici atat, talk-show-ul a fost trimis la colt. Roata a fost reinventata. E patrata.