Generalizarea este medicamentul cu efect placebo al unora dintre concetatenii mei. Ai o problema, sa spunem, la Politie. Si-a zgariat unul masina si te duci sa stai cateva ceasuri la coada, ca sa declari beleaua. La final, epuizat, iti si le spui celorlalti: „Asa-i la noi!“. Te superi pe casierita de la supermarket, fiindca nu ti-a dat nu stiu ce punguta care sa-ti protejeze pretioasele produse fragile: „Ca la noi, la nimenea!“. Te duci sa scoti bani de la bancomat, iar masinaria se defecteaza si-ti inghite cardul. Suni la numarul de urgenta si ti se spune ca dureaza cateva ore. Iar te enervezi: „In Germania nu se intampla asta, ¤%&&%¤& mamii lor de ¤##¤&!“. Iesi si tu ca omul, sambata, la o sueta cu prietenii, uitandu-va la un meci de fotbal intr-un bar. Vreti sa comandati bere si vi se spune ca, daca nu comandati si mancare, trebuie sa va mutati la o alta masa. „Baaa, asa suntem noi, romanii!“.
Daca intri pe retelele sociale online, daca te uiti la televizor, daca asculti radioul, iti lovesc tamplele aceleasi tampe judecati fara noima. Orice problema minora sau grava se trateaza cu falsul calmant numit generalizare. Daca ai pacatuit si ai votat cu Basescu in 2004, esti „basist“. Daca ai votat cu Crin Antonescu in 2009, esti „uselist“. Sa te fereasca Dumnezeu sa ai o optiune care te defineste ca individ, la un moment dat! Mai rau, sa te fereasca Dumnezeu sa spui tu, votant al lui X pe timpuri, ca acum votezi cu Y. In jurul tau se face gol, ca primprejurul unui hot de buzunare depistat intr-o piata aglomerata. Mai putem adauga aici, ca tot veni vorba de politica, minunata eroare inculcata de tovarasii comunisti (scuzati-mi pleonasmul!) timp de 50 de ani: noi, poporul, facem, de noi depinde totul. Individul, altfel spus, nu conteaza. Ierarhiile nu au nici o valoare, elitele nu trebuie sa existe.
Un prieten imi spunea recent ca pe un canal de desene animate englezesti, dublate in romaneste, absolut orice personaj tantalau capata accent moldovenesc. Risc – pacatele mele! – sa enunt o explicatie cu iz generalizant: aceste defecte cognitive sunt cultivate, cu mult spor si cu foarte mare eficienta, din frageda pruncie. Ca adult, culegi roadele. Asadar, sa nu ne miram ca, daca te-ai nascut in Moldova, automat esti „ala cu sarma“, taranoiul care nu stie sa „vorbeasca literar“. Sau ca, de ai crescut in Ardeal, intri ca un pretios timbru in clasorul celor „inceti la minte“. Nu mai spun nimic de olteni sau de banateni, stiti foarte bine stereotipiile.
Nu m-am apucat sa fac numaratori si sa calculez procente exacte, insa pot constata, din cele traite, citite, ascultate si auzite in ani si ani la rand, ca mai bine de jumatate dintre prietenii (si „prietenii prietenilor“) mei au probleme serioase de gandire. In absolut orice chestiune serioasa – politica, sociala, administrativa – „explicatia“ nefericirii lor e una singura, desi o scriu in variate si triste forme: „Asta e Romania“, „asa suntem noi“, „ca la noi la nimen(ea)“, „oare cand ne vom trezi?“, „cat mai trebuie sa suportam?“, „suntem inconjurati de imbecili“, „pensionarii il voteaza pe…“, „asa ne trebuie, daca…“, „profesorii/doctorii/jurnalistii sunt…“ samd.
Generalizarea e moartea inteligentei. M-am saturat sa fiu aruncat in gramada asta amorfa pe care numai creierele semiadormite o „vad“.
Textul asta este scris de un taranoi necioplit, care nu stie sa vorbeasca, care isi bate joc de studenti si e un tonomat cu o oarecare audienta. In traducere: un moldovean din Iasi, profesor si jurnalist. C-asa-i romanul!