„Un paradox curios: niciodata nu s-a vorbit atat de mult despre Philip Roth ca in perioada in care a urmat anuntarii retragerii sale, in 2012“, comenteaza site-ul „MyBoox“. Anul trecut, Roth a fost ales „cel mai mare scriitor in viata“ de catre 30 de autori (printre care Bret Easton Ellis si Salman Rushdie) pentru publicatia „Vulture“; BBC a realizat un interviu „final“ cu el; „New York Times“ a publicat un interviu-fluviu, recent, despre viata si cariera sa.
Cand i s-a amintit ca, in 2004, declarase ca nu concepe viata fara sa scrie, scriitorul in varsta de 81 de ani a recunoscut: „Am gresit. Am ajuns la capat. Nu mai este nimic pentru mine despre care sa scriu. M-am temut ca n-am sa am nimic de facut daca n-am sa mai scriu. Ideea ma ingrozea, dar am stiut ca nu avea nici un sens sa continui“.
„Este, intr-adevar, ultima mea aparitie la televiziune, probabil ultima mea aparitie publica“, a spus Roth in prima parte a interviului difuzat de BBC. „Mi-am asumat uriasa sarcina de a nu face nimic si m-am simtit minunat in ultimii trei sau patru ani. (…) Voi face tot posibilul sa raman in viata pana in 2020, dar sa nu ma fortati. Acum, ca nu mai scriu, vreau doar sa palavragesc. Bye, bye!“
Vreme de 53 de ani, Roth, nepot al unor evrei emigrati din Europa de Est, nascut langa New York, a scris 31 de carti, a obtinut de doua ori National Book Award (in 1960, pentru Goodbye, Columbus, si in 1995, pentru Sabbath’s Theater) si premiul Pulitzer in 1998 pentru Pastorala americana. Marele public l-a descoperit odata cu romanul Complexul lui Portnoy, carte pentru care Roth a dezvaluit ca a primit „sute de scrisori, cam 100 pe saptamana, multe dintre ele continand poze de fete in bikini“.