Asupra viitorului unui ins e mai prudent sa nu ne pronuntam, intrucat fiecare subiect are traiectoria si destinul sau.

(De aceea, sint tragicomice proiectele personale pe termen foarte lung pe care ni le facem, ca si cum am putea controla suta la suta parcursul lor de indeplinire.) Dar in ceea ce priveste tabloul perspectivei […]

Citind romanul lui Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii!, am inteles ce inseamna o generatie.

„Am inteles“ nu-i chiar exact: e vorba mai degraba de ceea ce am simtit, de nenumarate ori, pe parcursul lecturii. Credeam ca nu mai este posibila desfacerea unui cititor naiv de lectorul obligatiilor […]

Evolutiile (sau involutiile) de pe scena noastra politica au impartit, din nou, societatea romaneasca, intr-un mod pe care il credeam depasit odata cu primii ani ai deceniului trecut.

Pe atunci, descoperirea vietii politice si a aspectelor ei – dupa patruzeci de ani de socialism de stat – facuse din romani un […]

Acum o vreme, am facut un dialog mai putin obisnuit cu un scriitor roman, pentru portalul LiterNet.

LiterNet tocmai aniversase zece ani de existenta; si m-am gandit ca proiectul acestui tip de convorbiri „in timp real“, cu cate o runda in fiecare saptamana si cu comentarii pe care cititorii sa le poata face la […]

Nu-i deloc usor sa fii cronicar literar. Era dificil inainte de 1990, cand

critica noastra de intampinare (echipa de la „Romania literara“, in primul rand) scria in conditii de cenzura si incerca sa apere criteriul estetic si valorile liberale intr-un regim totalitar a carui amintire, azi, e tot mai roza.

 

Nu […]

Sa scrii despre Alex. Leo Serban, disparut, pare un nonsens publicistic. Cum se poate ca un om atat de viu, deodata, sa nu mai fie?

Cum este posibil ca un asemenea personaj inclasabil si inclasificabil sa dispara din filmul pe care-l vedem?

 

Recitind insa pagini din Dietetica lui Robinson, […]

Si randurile lui Arghezi, si cele ale lui Lovinescu sunt strabatute de emotie. Cum sa nu fie? Al doilea este bolnav, pe un pat de spital, si primul ii scrie.

O face public, alegand formula scrisorii deschise. A trimite un mesaj de imbarbatare in privat este una; dar a publica textul intr-un cotidian este – pare a fi […]

Nebunii ani ’90 au consacrat, la noi, formula si formatul scrisorii deschise.

Cititorii de azi, cei mai tineri dintre ei, pot sa se intereseze si sa afle: parintii lor vibrau la unison atunci cand o personalitate a societatii civile adresa cate o scrisoare deschisa unui factor de raspundere din zona supraetajata […]

Una dintre cele mai frumoase proze din cate am citit ever este Marea amaraciune de Ioan Grosan.

Sa vedem un fragment, cu o ora de scoala a profesorului tanar si indragostit: „Calm, calm, fii calm, isi spuse intr-una din zilele urmatoare plimbandu-se printre banci, printre elevii aplecati peste caiete, peste […]

In cartea Alcool, an 2010, Ion Muresan are urmatorul Poem de dragoste (la Satu-Mare):

„Ea are ochii incercuiti de gherute./ Ea are ochii incercuiti de tepi foarte dulci,/ Incat iti vine s-o legi si s-o culci/ intr-un pat cu mamarute.// Ea e salbatica si-i mereu gata-gata sa sara/ si sa muste si-i […]