1.
Am ferit covorul, am făcut loc în jur, mi-am pus un prosop în poale, o babețică uitată de la nepoată-mea,
2.
Zic […]
1.
Plimbându-mă prin oraș, mă tot întreb – a nu știu câta oară – de ce Dumnezeu tot insistă oamenii să pună atâtea căsuțe pentru păsărele prin copaci.
1.
Sunt într-o zi de concediu acasă.
1.
După alegeri, văd că presa pesedistă – cu vârfurile de lance Antena 3 și România TV – și-a cam lăsat baltă publicul țintă și, mai nou, se chinuie să le explice alegătorilor anti-PSD cât de dezamăgiți trebuie să fie de USR și PNL.
1.
De când mă știu, știrile tv de la inundații se încheie cu un bătrân uimit care spune:
Unul își cumpără meniu complet de la chinezi, celălalt, un meniu complet de la americani.
1.
Fumez de vreo cincisprezece ani. Vreme de peste un deceniu am fumat câte un pachet de țigări pe zi. De aproape o lună nu am mai fumat nici una.
Un hol lung, cumva luxos, care distonează puternic cu îmbrăcămintea lui Mircea: salopete pline de praf și de ciment, cizme electroizolante. Stă pe o bancă, vorbind cu un alt om îmbrăcat mai elegant, dar evident sărăcăcios, cu sacou de la second-hand.
1.
Mai ales în perioada campaniilor electorale, simt nevoia să existe un partid cu totul diferit, în care candidații săi să vorbească doar despre ceea ce fac și vor face ei, fără să se lege de ceea ce fac/ au făcut alte partide.
De fiecare dată când e să vorbesc despre cărți – cum am avut recent ocazia și la o întâlnire cu publicul din Sfântu Gheorghe –, printre întrebările care revin obsesiv sunt cele legate de raportul dintre realitate și ficțiune, despre cât de reale sunt întâmplările sau personajele din literatură.
