Unul își cumpără meniu complet de la chinezi, celălalt, un meniu complet de la americani.
— Ai văzut ultimul sezon de la Game of Thrones?
— Normal.
— Și cum ți s-a părut?
— Băi, l-au bușit de tot la final. Sunt foarte nemulțumit. Am semnat și eu petiția aia ca să schimbe scenariștii și să se refacă sezonul.
— Îl făceai tu mai bine?
— Normal. Mult mai bine. Niște incompetenți!
— Dar nu aceiași incompetenți te-au păcălit să urmărești serialul timp de zece ani, să ajungi dependent de el?
— Da, dar… Dar parcă s-au prostit la ultimul sezon. Nu spun doar eu. Toată lumea zice asta. Tu nu crezi?
— Eu cred că oamenii care au urmărit hipnotizați o poveste ani în șir n-au cum să fie mai deștepți decât ăia care au făcut povestea. Și nu e tocmai corect și frumos să-i înjuri la final, după ce te-au ținut fascinat atâta vreme. Chiar și să fi greșit la urmă.
— Ei, te-ai trezit tu acu’ mai catolic decât papa!
– Nu, sunt doar la fel de catolic ca papa, în cazul de față…
— Hai, lasă, ascultă la mine… Lumea are voie ce vrea mușchii ei. Lumea vrea maxim, cel mai bun. Nu-i normal?
— Nu-i adevărat.
— Ce nu-i adevărat?
— Că lumea vrea maxim. Lumea – poporul, mă refer – nu doar că nu știe ce înseamnă maxim, ci nici nu știe niciodată ce vrea. Totdeauna vrea doar ceea ce îi impune o anume propagandă. Fie că e vorba de politică sau de cumpărături propriu-zise. Lumea nu alege niciodată decât ce i se bagă sub nas să aleagă.
— Frate, noi vorbim cât mâncăm și bem un suc și tu mă iei cu filosofii din cărți, cu teorii ale conspirației!
— Dar nu-i vorba de teorii ale conspirației. Îți spun chestii logice.
— Da, daa… Chestii cu omuleți invizibili care controlează lumea. Iar lumea-i proastă și nu vede. Așa crezi tu?
— Așa cred eu.
— Mamăăă, ce intelectual mai ești tu! Adică o lume formată din milioane de oameni e proastă și ești tu singur mai deștept?
— Eu nu-s deștept, ci doar decent în gândire. Iar lumea nu e doar proastă, ci de foarte mult ori imbecilă de-a dreptul.
— Adică milioane de oameni îți spun că finalul de la Game of Thrones e un dezastru și vii tu să contrazici milioane de oameni? Adică vii tu să spui că nu-i așa ce-au văzut ei cu ochii lor?
— Auzi… dar la Cernobîl te-ai uitat?
— Nu schimba subiectul. Hai să terminăm cu Game of Thrones.
— Nu-l schimb. Are legătură. Ai văzut Cernobîl?
— Da, am văzut, normal. Tot pe HBO. Ăla da scenariu, acolo da scenariști!
— Lasă asta… Îți amintești secvența aia orășenii care se uită de la distanță la explozia reactorului? Ce zice lumea atunci?
— Nu știu unde vrei să ajungi și nici nu mai țin minte ce zice lume atunci…
— Îți spun eu. Zice că vai ce frumos e fumul colorat de deasupra reactorului. Și admiră de la distanță explozia și se consideră în deplină siguranță, deși cu toții erau deja iradiați mortal. Oamenilor le e foarte greu să accepte că există ceea ce nu văd, lumea are tendința să creadă și să se teamă doar în ceea ce vede cu propriii ochi…
— Așa, și?
— Și radiațiile nu se văd, asta-i problema, zic…
Își culeg tăvile de pe masă și aruncă resturile la coș.