In orice carte cred ca exista doua fete: cea regala si cea de bufon. Toata lumea stie ca regele si bufonul de-abia impreuna alcatuiesc o faptura completa, ca fiecare este un alter ego al celuilalt. In carti, in structura lor – vreau sa spun –, lucrurile nu stau in mod fatis astfel, dar in mod abscons mai totdeauna exista o latura […]
Cartile s-au scris de-a lungul vremurilor pe tot felul de suporturi: hirtie, in primul rind, dar si piatra (pe ziduri, a se vedea graffitiurile de astazi), scoarta de copac, pinza (ori matase) etc. Unii au scris chiar si pe nisip (eu insami am facut asa ceva pe o uriasa plaja pustie de linga New York), mizind tocmai pe efemeritatea […]
Poate ca unii sint curiosi in legatura cu alcoolurile preferate ale scriitorilor celebri ori cu vesmintele si tabieturile lor. Dar ceea ce am dorit eu sa stiu intotdeauna a fost altceva: ce maninca scriitorii mei preferati. Cum nu am avut informatii asupra asa ceva, nu mi-a ramas decit sa imi inchipui singura care vor fi fiind (fost) […]
Auzindu-ma folosind expresia "killer-instinct", lumea m-a intrebat, mai ales in ultimii ani, ce inseamna sa ai "killer-instinct" ca scriitor? Iar eu a trebuit sa raspund in chip explicit si relativ logic. Asa ca, iata: inseamna sa stii cine esti (adica sa iti posezi si sa iti domini coordonatele interioare, artisticeste vorbind), […]
Nu sint din pornire impotriva artei bazate pe instalatii: cel mai socant si cathartic lucru pe care l-am vazut vreodata, in acest sens, a fost expozitia Sensation, in ianuarie 2000, la Muzeul de Arta Moderna din Bronx, New York. Am fost atit de coplesita, incit un capitol din Peripetiile Alisei in Tara NewYorkeza, partea a doua din […]
Una din placerile mele de anul trecut la Venetia, in 2007, a fost si vizita nonconformista prin citeva palazzo-uri de obicei inchise (Grassi, Van Axel, Fortuny), care gazduiau varii expozitii cu tilc mai mult sau mai putin. Palazzo Fortuny, de pilda, gazduia o splendida expozitie intitulata ArtTempo, ce recapitula arta de-a lungul […]
Cel mai grozav lucru de care am avut parte in cele doua saptamini cit am stat la Venetia in 2007 a fost faptul ca am scris pe rupte si pe unde am apucat: la poalele fintinilor inchise, pe trepte la coplesitoarea Santa Maria della Salute ori pe marginea unui canaletto linga Zanipolo (in dialect venezian inseamna San Giovanni e Paolo […]
De curind mi s-a intimplat urmatorul lucru: mergind pe drumul spre casa parintilor mei, dar pe un drum mai singuratic si salbatic, chiar daca prin spatele unor blocuri tipic comuniste, am gasit pur si simplu, cazuta pe jos, o pana ciclamen de pasare. De gaina, rata, gisca nu era. De porumbel, vrabie ori turturea nu era. Nu era nici […]
Cind aveam optsprezece ani si am ajuns pentru intiia data la Roma (prin 1981, acolo era exilat politic bunicul meu patern, preot greco-catolic – ucenic al episcopului Iuliu Hossu – devenit calugar basilitan, agreat de pontiful Ioan Paul al doilea), unul dintre lucrurile ciudate vazute de mine in metropola a fost Capela Capucinilor. […]
Sint la moda clonele si propunerile de clone, asa incit incerc sa ma adaptez intrucitva. O singura clona as accepta oricind cu bucurie, atit in particular, cit si in general: clona Seherezadei. Nu fiindca ar fi aratoasa foarte, extrem de inteligenta ori iscusita, ci doar intrucit Seherezada este cel mai adecvat si terapeutic prototip […]