„Unii de-abia asteapta sa ma vada plutind/ ca Ofelia cu o coronita de ziare pe cap,/

dar obositi de-atata imaginatie/ intra-n biografia mea gravi ca-n rezervatia leprei/ gata sa delimiteze zonele albe si sa strige:/ pericol de contaminare/ virus muzical/ bacterie purtatoare de lacrimi/ caine cu efect intarziat/ cu ochii […]

„In primele zile din septembrie, nu ma mai gandeam decat cum sa scap. (...…) Cu o seara inainte de ziua fatala, mi-am pus in buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar si iasca, dupa care

mi-am asezat la indemana primii mei bocanci; niste bocanci grei, solizi, negri, cumparati de tata in vederea saltului […]

Am sub ochi o fotografie, de buna calitate, pe care am gasit-o in lada cu comori a internetului.

Cautam o imagine reprezentativa cu partea artistica romaneasca a lui Brancusi, creatorul care ne-a lichidat complexele de inferioritate. Acel Brancusi care, plecat din Hobita, a devenit poate cel mai important artist […]

Intr-un High-life (Caragiale a scris doua) publicat pe 24 decembrie 1899 in „Universul“ se face, cum am spune azi, a job description.

Subtitlul textului e Carnet monden, iar in conturul lui Edgar Bostandaki, zis Turturel, poate fi recunoscut Claymoor sau oricare alt demn reprezentant al breslei […]

Ceea ce inregistram de la prima lectura este distinctia dictiunii poetice, solemnitatea frazarii, pe un parcurs ideatic marcat de ea.

Scribul intarziat, de pilda, anunta inca din titlu simbolistica pe care Doinas o va incorpora in versurile sale. Ele nu sunt ale unui liric

 

ingenuu, scriind […]

Nici poezia lui Stefan Aug. Doinas, nici imaginea fixata a scriitorului si intelectualului atat de cunoscut si de pretuit in timpul vietii nu mai intra, astazi, in orizontul interesului public si in aria, mai specializata, a celui critic.

Este evidenta de la care trebuie sa pornim, oricat ar fi ea de dureroasa – si […]

Prima si cea mai staruitoare prejudecata asupra cronicii literare este cea legata de „efemeritatea“ ei. O cronica

(despre care se admite ca e buna) despre o carte nu ar trece mai departe, dincolo de contextul publicistic al primei sale ocurente. Ea e importanta atunci, in momentul cald al aparitiei operei literare; […]

Persoana intai plural pe care Autorul o utilizeaza in Sara e mai degraba autoironica.

Noi nu stim mai mult decat stiu cei din carte, si aceasta, Cartea, se desfasoara de la sine, curgand spre un final cunoscut de toata lumea. Iar finalul nu e impus „de sus“, ci continut, amprentat in dinamica interna a intamplarilor, […]

Proza lui Stefan Agopian a pus destule probleme cronicarilor si criticilor literari: probleme de intelegere a textului si de interpretare avizata a lui.

Dar, prin comparatie cu Sara, toate celelalte romane poematice, simili-epice si fantastice ale autorului dobandesc o neasteptata claritate. E, as spune, cea mai lucrata […]

Forta de atractie gravitationala pare ca ocoleste poemele lui Nichita Stanescu, in care oamenii si lucrurile zboara ca in picturile lui Chagall.

Fireste ca spatiul genului liric ca atare are o cu totul alta articulare decat cea logica si prozaica a lumii noastre. Regulile dintr-o parte nu sunt valabile si in cealalta. Numai […]