"Pupat toti piata endependenti" este o fraza cheie a operei lui Caragiale, in mai mare masura decit vreuna din incheierile faimoaselor sale comedii. Eroii caragialieni se vinzolesc prin tirg, cauta vreo scrisoare pierduta, fac schimb de masti, alearga pe binale pentru ca, in final, sa se pupe prieteneste. Nu sa se sarute, nici sa […]
Despre critica literara se poate spune, cu toata dragostea, ca e o intreprindere caduca*. Daca nu din alte motive, macar din cauza faptului ca nu are un limbaj al ei propriu. Vocabularul criticii este unul impropriu, prea metaforic, denominativ, fugos. Cind e vorba sa-si expliciteze metaforele, ea da la iveala noi metafore si se pierde […]
"A scrie despre Bacovia: aproape de neconceput aflindu-te intr-o stare psiho-fizica satisfacatoare, intr-o forma buna; nici intr-una de plina «inspiratie», cu idei si cuvinte fericite ce-ti vin, ca altadata, cu usurinta, in zbor." Este o fraza din Calea de acces, cartea lui Lucian Raicu, pe care o citesc intr-o excelenta editie […]
N-am apucat sa schimb nici doua vorbe cu Vasile Leac la recentul tirg Gaudeamus, la care am petrecut cel mult 25 de minute simbata trecuta. 25 de minute de neuitat, bineinteles: sute de mii de carti, puhoi de lume si atita transpiratie! Dintr-un vag sentiment de remuscare pentru acest lucru, sau poate ca urmare a datoriei de onoare […]
Intimplarea face ca, in urma cu muuuuult timp, in imprejurari cam neclare mie, am participat la o competitie scolara fixata pe ideea specificului national. Olimpiada nationala de cultura si civilizatie romaneasca se numea concursul respectiv, desfasurat, daca imi amintesc eu bine, prin primavara lui ’96. (Cite editii vor mai fi […]
Dupa cum se stie, "doamna T." din Patul lui Procust a existat cu adevarat. Ea se numea Leni Caler, era actrita si sotia dramaturgului Scarlat Froda, ceea ce nu o impiedica sa cocheteze cu gloriile vietii literare romanesti din interbelic. Jurnalul lui Mihail Sebastian lamureste lucrurile evocind o seara la o terasa bucuresteana, cind […]
Vine un moment in viata oricarui om de litere cind parca literele nu mai sint de ajuns. Intervine saturatia. Plictiseala. Poate chiar greata de literatura. Evident, nu e vorba despre o greata propriu-zisa, incercata de omul de pe strada, de cititorul anonim, cumparatorul de carti si reviste literare datorita caruia cu totii supravietuim. […]
Imi amintesc ca in saptaminalul "Expres-magazin" de la inceputul anilor ’90 exista o rubrica de mondenitati literare la care cititorilor revistei li se cerea sa raspunda, pe scurt, la urmatoarea intrebare: "Cum ar fi continuat Marin Preda Delirul?". Contextul era acela al zvonurilor aiuritoare despre posibila ucidere comandata a […]
Recitind Viata ca o prada, nu poate sa nu te izbeasca aerul de spovedanie al volumului. Spun "spovedanie", si nu "confesiune" pentru ca etimologia slava a cuvintului pastreaza ceva mai mult din incarcatura etica a actiunii de a te confesa decit neologismul latin. Cine se spovedeste are cu siguranta cel putin un pacat la activ. Spovedania […]
Nu am abordat pina acum niciodata tema moralitatii scriitorilor romani in comunism. Mai intii, dintr-un sentiment de pudoare. Oamenii aceia au trecut printr-un infern, fiind prinsi in menghina sistemului cu duritate, supusi unor presiuni despre care e greu sa te pronunti din afara. Fie si numai conditia vietuirii intr-o astfel de […]