Așteptând premiera filmului său „blestemat“, Don Quijotte, britanicul Terry Gilliam se ocupă de operă – spectacolul Benvenuto Cellini al lui Hector Berlioz, regizat de Gilliam prima oară la Londra, în 2014, are acum premiera la Opera din Paris.
Cineast extrem de respectat, autor al capodoperei Brazil, Terry Gilliam a debutat ca regizor de operă în mai 2011, la English National Opera (ENO), cu alt spectacol de Berlioz, La damnation de Faust. Atât spectacolul londonez, cât și versiunea sa pusă în scenă la Vlaamse Opera din Ghent și apoi în Antwerp au fost foarte călduros primite de critici, ceea ce l-a făcut pe Gilliam să recidiveze cu Benvenuto Cellini. O operă de Berlioz la fel de „blestemată“ precum filmul Don Quijotte, la care Gilliam, înfruntând un șir extraordinar de piedici și de ghinioane, lucrează de 20 de ani.
„Orice creație este un câmp de luptă“, explică Gilliam. „Cu cât te izbești de mai multe constrângeri, cu atât produsul va fi mai puternic. Eu sunt convins că tocmai lipsa de bani mă face să fiu mai creativ, mă protejează de mediocritate.“
Montarea unei opere îi oferă lui Gilliam prilejul să abordeze spectacolul în maniera proprie. „Eu vreau să dau ceva mai popular operei lui Berlioz“, spune regizorul. „Publicul de operă mă deranjează. Pe vremuri, această artă atingea pe toată lumea și putea fi foarte populară. Azi, opera este prea plină de snobi. Țepeni și afectați, în costumele lor apretate. De aceea încerc să îi deranjez puțin.“