Nu ajungeam la el daca, rasfoind pe indelete Alain, rasturnat in fotoliul galben, cu cafeaua uriasa aburind alaturi, nu mi-ar fi sarit in ochi niste sublinieri bucuroase facute cindva in Fericirea de a citi: „…si mai trebuie sa ai mereu cartea la indemina. Mai bine as zice la mina; caci daca-i la doi metri, uit s-o citesc sau s-o recitesc“. In captivitatea cuvintelor zaceau, la 68-69 de centimetri (masurati pe bune cu un metru de croitorie!) de mina dreapta… de prin 1982… chiar Domnii corectori!… „Dar ce inseamna a citi? Inseamna a urmari niste semne, nu fara a-ti arunca mai inainte privirea asupra masei de rezerva, adica asupra intregii pagini. Nu fac numai eu asa.“ Alain scrie un curs prescurtat in ajutorul „Domnilor corectori“? Nicidecum! E vorba aici, limpede, de fericirea de a citi: „Am surprins cititori care, ca si mine, se uita prin crapatura la pagina urmatoare si la cit e de gros ceea ce mai ramine, intocmai cum se uita infometatul la placinta“. „Domnii corectori“, urmind sfatul lui Alain („…a reciti e inca mai bine decit a citi…“), sint un soi de „ucigasi platiti“, minuind cu o repeziciune stupefianta „pixtolul“. Adauga rabdatorul Alain: „Fireste ca un bun cititor nu silabiseste; silabisesc totusi uneori si eu, de nu cuvintele, macar fraza. Mi se intimpla sa alerg si sa vin indarat, de parca as infrina un cal. Ma tem prin urmare sa-mi las inchipuirea sloboda; voiesc sa dau ascultare scriitorului“. Si-nca mai zice blindul Alain: „Intre a citi si a visa care-i deosebirea?“. Este! Nu-si inchipuie cita!!! „Domnii corectori“ nu viseaza femei goale, cu sinii in aldine, soldurile in cursive, si tentatiile in drepte, nu! ci L I T E R E!!! Rinduri, coloane, pagini, chenare, revizia intiia, revizia a doua, revizia a treia, titluri, puncte, virgule, fghrtioasndklhpelore! Si se indoapa ei, „Domnii corectori“, cu tranchilizante… Lupta cu greselile de tipar e nesfirsita, si distrugatoare, si delicioasa uneori… Convingi o curba sa devina curca si, iata!, cuvintul ametit de degetele unui linotipist romantic se culca, pur si simplu, cu corp 6, la mijloc de-articol des: curva! Oh, cite nu ar mai fi de povestit! Cu timpul „greselile“ scoase din revista se aduna in suflet, nu mai ai casa buna cu nevasta, biigui aiurea raspunsuri pe linga sensul normal, incurci obiectele, confunzi in amurg vazele de flori cu craticioarele pline cu sos liturgic, arborezi la fereastra giruete nepotrivite anotimpului, uiti ce numar porti la pantofi, duci la posta colete uriase care fac zgomot si sint respinse la ghiseu de-o functionara nervoasa, traduci sirme si fire de ate incolacite bizar in limba romana…