Ca sa dramatizezi un asemenea material nu e tocmai la indemana oricui! Nu oricine se poate masura cu universul liric al lui Gellu Naum, cu aceasta extraordinara poveste despre dor, tratata in cheia candorii. Caci in esenta ei, Cartea cu Apolodor e despre sentimentul complex al dorului, afect transformat intr-un traseu initiatic, pe desenul si in cursul caruia simpaticul pinguin de la circul bucurestean e cat pe ce sa se insoare, se imbogateste, se lupta, mai mult sau mai putin vitejeste, cu banditul din Conectticut, haladuieste pe intregul mapamond, isi reintalneste familia, pentru ca, tot din cauza dorului, sa revina la circul bucurestean. Dupa ce se confrunta cu o multime de situatii care l-au imbogatit in planul experientei de viata.
Ada Milea pe post de coordonator de improvizatie a brodat imaginativ in interstitiile povestii, adaugand noi straturi artistice la nivel sonor si vizual, prin muzica instrumentala si vocala, jocul actoricesc, elementele de animatie. Apolodor e personaj central, indragostit de geografie, priceput la fizica, pus in miscare de dor. Lista initiala a prietenilor este suplimentata prin inventarea congelatorului Lumi, personificarea banalului aparat electrocasnic, o carcasa/costum pentru Sinziana Tarta, care, cand apare, intervine, canta si danseaza fara cusur, pentru ca secventele sa fie efervescente, apoi se retrage, parca doar pentru a pregati revenirea ulterioara. Exploziva in planul ideilor si solutiilor estetice, regia Adei Milea are marea calitate de a pastra un echilibru valid intre toate elementele incorporate in reprezentatie. Muzica e surprinzatoare, jucausa, pigmentand umorul oricum policolor din text si sustinerea actoriceasca. Micul band (Ada Milea – chitara, Cristian Rigman, Anca Hanu percutie, back up vocals Ramona Dumitrean, Adriana Bailescu) plus solo-urile lui Dragos Pop si ale Sinzianei Tarta sunt pur si simplu minunate. Toti au calitati si pregatire muzicala de top. De unde vine comicul suplimentar? Din versurile lui Gellu Naum; din asocierile si jocurile de cuvinte, din jonglatul cu onomatopeele; din ping-pongul de replici dialogate cu publicul; din rasturnarile de situatii punctate muzical; din intorsaturile neasteptate ale epicului; din inteligenta cu care ansamblul din scena alterneaza muzica, interpretarea actoriceasca, teatrul de umbre.
Pinguinul Adei Milea are 1,90 m, e din trupa de la Nationalul clujean, face si stand up comedy, poarta, desigur, frac si papion, dar si papuci de sport vernil fluorescent! Doar are atata drum de batut! Dragos Pop e a-do-ra-bil in postura de pinguin naiv, empatic, spontan, care umbla de pe un meridian pe altul, dupa cum a decis prin scris Gellu Naum. Actorul a gasit solutiile perfecte pentru a imbogati personajul, improvizand, pe tehnicile teatrului sport, adaugand noi grade fictionale ingaduite, ba, parca chiar cerute de naratiunea naumiana si de datele identitar-fictionale ale eroului. O face in intro-ul de prezentare, in compania lui Lumi, dar si pe parcurs, acolo unde si atat cat permite fara deturnari estetice opera de pornire.
Pentru componenta de imagine, Ada Milea a colaborat cu Paul Muresan, un tanar cu cariera deja in lumea autohtona a animatiei 2D. Muresan a absolvit Arte plastice si design la Cluj, iar in Germania, intr-un Erasmus, s-a specializat in tehnicile animatiei clasice. Scurtmetrajele sale au fost premiate la Anim’est, Filmul de Piatra si acum are o nominalizare la Premiile Gopo, pentru Pui de somn. Paul Muresan e un pusti hipertalentat, cu o sensibilitate speciala, care si-a facut un obicei din a desena mai intai fiecare imagine pe geamul ferestrei sale. Pentru Apolodorul Adei Milea, a facut figurile din umbrele chinezesti care anima secventele calatoriei. Componenta imagistica are rostul ei precis, dinamizand, transpunand in vizual unele dintre peripetiile relatate de Apolodor in duet sau cor, cantate de orchestra din scena. O orchestra cu rol nu numai in sustinerea muzicala live, ci si cu atributii de personaj coral din care se nasc pe rand alte personaje. O palarie (de marinar sau cowboy), o cagula de KKK, o rasta jamaicana ori o peruca afro, o masca de maimuta si inca ceva elemente de recuzita cu putere de semnificare plus instrumente stranii, cu specific etnic si sound exotic, recreeaza vizual si acustic lumile pe unde umbla Apolodor in plimbarea lui maturizatoare. Indicand fiecare popas (Capul Nord, Africa, SUA, Uruguay, Antarctica) pe un glob terestru ale carui continente si oceane sunt configurate de post-it-uri pastel!
Publicul devine parte a distributiei, nu e doar receptor, ci e stimulat sa se implice in reprezentatie. Interactivitatea e parte a texturii spectacolului, ii e urzeala. Spectatorii de toate varstele se prind in propunerile si indemnurile lui Apolodor/Dragos Pop, care le orchestreaza reactiile, le conduce afectivitatea, avand, cum se zice, publicul la picioare. N-ai cum sa te sustragi, nici nu doresti, caci contagiunea improvizatiei inteligente e invaziva!
Si pentru ca tot la Cluj Ada Milea s-a mai intalnit o data scenic cu Gellu Naum, prin Insula, s-a gandit ca numai bine s-ar potrivi o intertextualitate/interteatralitate care sa lege prin citare cele doua expeditii regizorale in cosmosul liric al poetului suprarealist. In carne si oase scenice, Piratul din Insula, Adrian Cucu, se intersecteaza cu Apolodor si sustine un moment al sau, traversand postmodern spectacolul si interactionand postdramatic cu personajele!
Apolodor e un tonic estetic, un cocteil de forta imaginativa, emotie si energie. De calitate premium. Precum Cartea care l-a inspirat, spectacolul Nationalului clujean e, sub aparenta jovialitatii ludice si a umorului suav, o modalitate de a privi atent lumea inconjuratoare, in incercarea de a o deslusi cat mai bine. Deja „mi-e dor, mi-e dor, mi-e doooor“ de show-ul cu Apolodor!
Foto Nicu Cherciu