Christian Badea, nascut in 1947, a studiat initial vioara la Conservatorul din Bucuresti si a continuat cu studii dirijorale la Bruxelles, la Salzburg, la Mozarteum, si la Julliard School, la New York, unde printre mentori l-a avut pe Leonard Bernstein. Cariera dirijorala si-a desfasurat-o cu predilectie in lumea operei, avand la activ peste 170 de reprezentatii la Opera Metropolitan din New York si numeroase alte aparitii la pupitrul marilor case de opera din SUA si din Europa. In paralel, a condus mari formatiuni simfonice din Europa si Statele Unite, intr-un repertoriu ce include integrale ale simfoniilor de Bruckner si Mahler. Fapt important, maestrul Christian Badea are si o experienta manageriala deosebita in calitate de director artistic, timp de zece ani, al unui prestigios eveniment muzical international, Festival dei Due Mondi, initiat la Spoleto, in Italia, si desfasurat in paralel la Charleston, Carolina de Sud, in SUA.
„Situatiunea.“ Ea se poate compara – spunea Christian Badea in interviul de la Realitatea TV – cu aceea a unei mari familii, care, odata la doi ani, traieste un scurt moment de sarbatoare cu sampanie si caviar. „Restul celor doi ani de 720 de zile mananca coji de paine. Nu mi se pare just!“. „Festivalul, daca il compari cu bugetele acelora din Salzburg, Verbier sau Bayreuth, nu are un buget chiar asa de mare. Daca il compari insa cu ce ramane pentru restul muzicii romanesti – cu situatia primei institutii culturale muzicale a tarii – comparatia este absolut zdrobitoare. […] bugetul pentru toate concertele Filarmonicii, 40 de programe, toti dirijorii, toti solistii, este acelasi cu al unei jumatati de zi la Festivalul «Enescu», poate si mai putin.“
„Ma doare faptul ca Filarmonicii i-a fost atribuit rolul de Cenusareasa a culturii romane, in sensul ca nu primeste sustinerea financiara pe care ar trebui sa o primeasca, ca nu are destui muzicieni… – are nevoie de vreo 30 de muzicieni, deci e in mare deficit… Am descoperit o discrepanta extraordinara intre faptul ca ne prezentam lumii intr-un fel care ne face foarte bine s…cut un eveniment de prestigiu, dar, in acelasi timp, nu avem grija de ce se petrece in restul timpului. Nu avem grija de educatia tinerilor…, nu avem grija de politica culturala si de influenta pe care ar putea sa o aiba asupra societatii. […] Industria spectacolului, cum s-a dovedit peste tot in lume, este o industrie foarte profitabila. Nu avem aceasta constiinta. Exista niste carente care sunt evidente, de care toata lumea vorbeste, dar nimeni nu face nimic! Nu exista infrastructura.“
„Noi facem un festival de mare prestigiu, invitam marile orchestre ale lumii, dar le punem [sa cante] cu microfoane si cu boxe de amplificare. Asta nu exista nicaieri in lume! Peste tot, inclusiv la Baku, in orase de provincie spaniole, exista sali de concert foarte bune facute in ultimii ani. Cred ca si noi suntem capabili sa facem acest lucru, in loc doar sa vorbim !“
Alte constatari si propuneri. „Cultura este o investitie foarte mica in raport cu alte industrii, dar dividentele sunt enorme, fiindca sunt si de natura sociala, si culturala, si economica, si de imagine, de prestigiu.“ „Dar o politica culturala trebuie sa existe, fiindca rentabilitatea si profitabilitatea culturii au fost dovedite peste tot in lume.“
„Cred ca este foarte important sa ne gandim nu numai la acea vitrina pe care o avem doua sau trei saptamani la fiecare doi ani, unde primim invitati straini, unde participarea romaneasca este destul de minimala; sa ne gandim la ce se intampla, in general, cu cultura si cu generatiile de la cei mici pana la cei consacrati. Si mai important [este] sa-i atragem, intr-un mod cat se poate de regulat, pe cei din Diaspora, care ne-ar putea ajuta extraordinar…“
„La Bucuresti, ar trebui sa avem un Lincoln Center, ar trebui sa avem un South Bank, ar trebui sa avem [un] Cité de la Musique! Ar fi foarte bine si ne-ar ajuta din toate punctele de vedere: locuri de munca, imagine, economie… Este un circuit financiar al oamenilor care vin la spectacole, care se duc la restaurante, sunt magazine imprejur, care functioneaza, cum s-a dovedit peste tot in lume. De ce nu si la Bucuresti? Mi se pare o propunere economica cat se poate de evidenta.“ […]
„Usor pot sa-mi imaginez o Opera si o sala de concerte pe maidanul de la Nerva Traian, faimosul loc al lui Ceausescu [pentru] «Cantarea Romaniei», unde Lincoln Center intra de doua ori si jumatate. Deci, sala de concert, teatru de opera, restaurante, o fantana frumoasa – arhitectii or sa vina cu tot felul de idei… De ce nu? […] Niste cladiri emblematice. Bucurestiul nu are asa ceva, nu are un simbol… Vorbim de oameni. Simt in momentul de fata ca avem o oportunitate sa mergem la un al nivel. S-a facut ce s-a facut pana acuma, trebuie schimbata o anumita gandire, si aceasta gandire nu este ceva pe care il luam din aer… Sa incepem sa mai invatam putin din ce se intampla in restul lumii! Exceptionalitatea noastra ar trebui sa fie talentul pe care il avem, nu faptul ca ne punem bete in roate, sau ca ne complicam viata. Ceea ce facem cu mare, mare usurinta…“
Oare il aude cineva pe dirijorul Christian Badea?…