Pana si Domnia Sa a zis zilele trecute ca „ne dorim un invatamant superior performant, care promoveaza elite“. Si-a mai zis dansul, la Universitatea din Bucuresti: „Ma angajez sa fiu un aliat al dumneavoastra, pentru o mai mare responsabilitate publica si integritate in invatamantul superior“. O mai mare responsabilitate, angajamente, dorinte. Altfel spus, e rau ca nu e tocmai bine, dar n-ar fi rau sa fie bine. E scris adanc, vorba grecului nostru.
Da, n-ar fi rau sa fie mai mare (de fapt mai multa) integritate in invatamantul romanesc, superior sau inferior. Asta mi-a adus aminte de un caz pe care il povesteste o buna prietena (si mai buna poeta), Moni Stanila, pe blogul ei. E vorba de mediatizatul caz al bacalaureatului de la un liceu din Faget, in judetul Timis, unde asta-vara zeci de elevi au fost eliminati din examen fiindca au copiat sau au vorbit intre ei. Dintre profesorii supraveghetori, opt s-au ales cu contractul de munca desfacut, iar altii cu taieri de salariu de 15%. Numai ca aici vine partea interesanta, daca investigatia poetei si jurnalistei Moni Stanila e corecta (cum banuiesc ca e): atat cei sanctionati cu taieri din salariu, cat si cei concediati au fost acuzati de exact acelasi lucru. Aceeasi vina, sanctiuni diferite. Ce-i deosebea pe acuzati? Pai, se pare ca toti cei concediati erau profesori mai tineri si din zonele rurale, pe cand cei sanctionati cu taieri de salariu erau profesori de oras si cu vechime.
Din comisia de supraveghere de la acel bacaluareat n-a fost sanctionat nimeni. Mare lucru! Cine a lucrat macar o vreme in invatamant stie ca la un examen de bacalaureat nu se poate copia sistematic, in mai multe sali, fara acceptul tacit al cuiva din esalonul ierarhic superior. Acolo, la liceul din Faget, a fost o afacere mult mai incalcita decat pare la prima vedere, poate si cu interventii „de sus“, iar cand afacerea a iesit la iveala, trebuia sa plateasca si oalele sparte cineva. Profii ispasitori. Acarii Paun. Astia mai tinerei, mai de la tara.
Imi mai vine in minte un alt caz, de alta factura. Cica la un liceu de prestigiu dintr-un mare oras romanesc s-a constituit la un moment dat o clasa cu greutate, cu fii si fiice de politicieni importanti, de oameni de afaceri grei, de „pilosi“, cum li se spune de obicei. Iar cum parintii respectivi s-au aratat oripilati de halul in care aratau salile de clasa, au decis sa renoveze pe banii lor una dintre sali – una singura! –, in care ulterior sa nu mai aiba acces decat propriii copii. Era un fel de clasa privata intr-o scoala de stat. Se zice ca ar fi fost si unele proteste, dar ele au fost inabusite rapid. La urma urmei, au zis unii, ce daca si-au facut oamenii clasa lor? Lasa, ca la nevoie ne mai ajuta si pe noi, ceilalti. Si-apoi dupa patru ani clasa ne ramane tot noua, nu pleaca nimeni acasa cu ea. De fapt, gestul acelor parinti ar intra, la limita, exact in cadrele propuse de domnul presedinte: promovarea elitelor. Pai, ce altceva sunt copiii elitei daca nu tot elite?
Dar sunt bune si ele, discursurile. E asa de frumos sa vorbesti de integritate! Ca n-ar fi rau sa fie, cand o fi sa fie.