Iubesc 1001 de nopti: Sunt povestile cu care am crescut. Nu e o carte pentru copii, e foarte adulta. Nu e scrisa intr-o limba in care sa o citeasca copiii. Am crescut inconjurat de povesti fantastice, iar asta m-a facut sa cred ca acest mod de a scrie este normal.
Iubesc povestile: Sunt interesat de povesti si mituri fiindca ele contin intelesuri comprimate. Contin o cantitate imensa de inteles intr-un spatiu foarte scurt. Le poti desface si atunci o gramada de lucruri ies la iveala. De exemplu, am scris un roman inspirat partial de mitul lui Orfeu. Poti sa spui povestea lui Orfeu si Euridice in 150 de cuvinte sau mai putin. Cu toate acestea, povestea are o forta teribila care rezoneaza cu tine. Contine o mare fabula despre dragoste, arta si moarte. Daca o privesti optimist, ea spune ca dragostea, prin arta, este capabila sa treaca de portile mortii. Sau poti sa o privesti pesimist si sa spui ca moartea distruge dragostea. Ambele sunt adevarate. Marele lucru legat de mit este ca el nu contine un singur inteles. Poti sa-l intorci la nesfarsit si sa tot gasesti intelesuri. Este intotdeauna fascinant pentru ca mitul este depozitul de imaginatie al rasei umane.
Iubesc genul science-fiction: Am fost intotdeauna interesat de SF si de aceea exista un element SF si in cartea mea. De fapt, de aici am pornit in scrierea romanului. Inainte de asta am lucrat la un scenariu de serial pentru postul Showtime, care era SF in mai mare masura si in care era vorba si despre o lume paralela. Nu s-a materializat, dar acum vad lucrul la acel serial drept o munca preparatorie pentru cartea mea.
Vad magia in lucrurile obisnuite: Cred ca exista capcauni in jurul nostru, de mai multe feluri. Exista cei de pe Wall Street si exista altii in Orientul Mijlociu. Eram in New York atunci cand a lovit uraganul Sandy (n.r.: in 2012), iar dupa am vazut fotografii din timpul acestuia. O singura cladire din tot Manhattan-ul cufundat in bezna era luminata, era cladirea firmei Goldman Sachs. Mi-am zis ca nu poti inventa asa ceva. A fost ca o metafora a ceea ce urma sa se intample, ca exista un unic loc ce avea abilitatea de a ramane stralucitor in vreme ce intregul oras era cufundat in bezna.
Romanele mele sunt conversatii: Unul dintre lucrurile care fac ca un roman sa fie o forma literara atat de unica este acea voce, care nu reprezinta nimic, vocea unui singur om care spune: „Asa vad eu lucrurile. Uite ceva despre care mi se pare interesant, ce parere aveti despre chestia asta?“. Si cred ca acesta este marele secret al puterii perene a romanului si motivul pentru care el nu dispare, aceasta voce unica ce vorbeste cu tine, in interiorul tau, in mintea ta. E ca un contact fata in fata dintre doua persoane si cred ca sentimentul de a fi o minoritate de unu este un sentiment bun atunci cand scrii.
Marea cultura si cultura populara: Eu cred ca ceea ce numim cultura populara este foarte importanta fiindca ea reprezinta, de fapt, ceea ce stie si imparte lumea si, intr-un fel, ea reprezinta ceea ce oamenii obisnuiti cred despre lume. Si, daca vrei sa scrii despre oameni reali, trebuie sa stii ce cred ei. Trebuie sa cunosti ce e nonsensul ala din capul lor. Iar asta poate fi, si deseori este, un amestec din toate – putina mare cultura, un pic de cultura populara. De fapt, cred ca aceste cuvinte nici nu mai conteaza. Exista doar cultura.