De fapt, tot despre critica literara e vorba, draga de ea. Si, mai exact, despre un cliseu celebru prin licee si universitati, reflectind nu neaparat o mentalitate, ci o deprindere paguboasa de a scrie fara a gindi. Tributar criticii empatice, plina de efuziuni lirice (mai ales in cazul poeziei), de prin anii ’60-’70, elevul sau studentul de astazi nu are curajul sa gindeasca pe cont propriu, sa-si formeze un limbaj, sa-si verifice singur ipotezele de lectura. De aceea, el imprumuta limbajul poetului, ii admira fiecare vers, il mingiie, ii sopteste. O fraza duioasa, intens participativa la suferintele artistului il ajuta pe exegetul de ocazie sa-si exemplifice empatia cu subiectul. Or, iubirea sincera nu poate fi condamnata. Cind omul sufera pentru Eminescu, parca poti sa i-o iei in nume de rau? Ca sa nu-i lezam pe acesti sinceri adoratori, propun un mic si vesel exercitiu in natura. Hai sa consfintim aceasta realitate printr-o placa memoriala! Sa scriem pe marmura, la poalele statuii eminesciene din Copou (sau sa scrijelim cu un briceag pe coaja celebrului copac): Acesta nu este un tei!
Nu. Teiul este axis mundi. Sau si mai frumos: teiul este UN axis mundi. (Ca orice corp sferic, pamintul poate avea mai multe axe!) Cind iubita este chemata sub salcim, sara, pe deal, si salcimul devine axis mundi. Nici nu mai vorbim de magistrala interpretare in care Moromete taie axis mundi-ul din fundul gradinii si il vinde lui Tudor Balosu, ca sa aiba cu ce-si da baiatul la scoala. In general, orice pom din gradina gospodarului are bune sanse, daca intra in vizorul scriitorului roman, sa acceada la marea literatura. Oare ciresul matusii Marioara nu ar putea fi, la limita, tot un fel de axis mundi mai prietenos? Dar plopul Gica, prietenul fosnitor al lui „Nichita”? Malinii lui Nicolae Labis nu vor fi avind si ei conotatii solemne? Iar daca ajungem la Sadoveanu, atunci sa te tii: in padurea Petrisorului, pe Valea Frumoasei sau prin zavoaiele de la Nada Florilor, axis mundi pentru tot cartierul!
Nu e de mirare ca, sub povara covirsitoare a semnificatiei sale literare, teiul eminescian nu se mai poate tine singur in picioare. Fiind un simbol al lumii noastre in suferinta, teiul din Copou a primit niste proptele care sa-l sustina. Ca pe un axis mundi ce este!