Oferta e si diversa repertorial: spectacole pentru cei mari, pentru cei mici, texte clasice ori contemporane, toate ajung pe afis in acelasi ritm alert. Iata datele premierelor pentru stagiunea 2014-2015: 3 octombrie, 18 octombrie, 8 noiembrie, 23 noiembrie, 20 decembrie, 24 ianuarie, 15 februarie, 28 februarie, 1 martie, 21 martie, 28 martie, 16 mai, 30 mai, 27 iunie. „Performanta“ e a Teatrului Dramatic „I.D. Sarbu“ din Petrosani. Desi nu exista o limita standard de repetitii pentru o creatie, practicienii sunt de acord ca formula ideala o reprezinta doua luni de zile. In conditiile in care institutia producatoare are si alte reprezentatii de sustinut, atelierele de productie au si ele nevoie de timp de lucru pentru decoruri si costume, iar echipa artistica sa parcurga in mod natural etapele de creatie, sa se acomodeze cu viziunea regizorala, sa interiorizeze personajul, sa se asocieze estetic cu partenerii de distributie. Oricat de talentati ar fi artistii de-acolo, oricat de eficace managementul, de calitate nu prea poate fi vorba. Dar daca exista buget indestulator, de ce sa nu se faca? In ciuda unor „invidiosi“ rauvoitori care, iata, isi pun atatea intrebari!
Cu vreo luna in urma, Primaria Bucurestiului anunta mandra ca a aprobat in Consiliul General o noua institutie de cultura: Teatrul „Stela Popescu“. Din comunicatul intocmit cu multe ezitari gramaticale rezulta preocuparea consilierilor fata de educarea copiilor, caci, da, noul asezamant (cu o schema de personal de 48 de angajati si 6 posturi de conducere) va avea aceasta tinta. Biet public tanar! Teatrul, a carui infiintare a fost propusa de Forumul Muzical Roman (!?), va fi „o institutie unica in peisajul artistic romanesc, un teatru in care in prim-plan va fi baletul, care va pleda pentru coregrafii moderne, ingenioase, dinamice (de la preclasice la tehno, de la folclorul autentic la prelucrarile de ultima ora)…“. Misiunea sa va consta in „producerea si prezentarea de productii artistice, in principal spectacole coregrafice, dar si muzicale, realizate in regim individual sau in parteneriat cu alte institutii de profil, publice sau private“ intr-un „portofoliu de productii artistice de balet diferite, si realizeaza, in fiecare stagiune, cel putin patru productii noi care completeaza programele si reconfigureaza repertoriul existent“. A proceda cum a procedat Consiliul General al Capitalei seamana cu a aseza boii la coada carului. Elementar, logic ar fi fost ca intai sa se faca un studiu de piata in privinta oportunitatii acestei idei. Sau macar o analiza sumara, din ochi, a ofertei si cererii de gen din oras. In Bucuresti exista doua teatre specializate („Tandarica“ si „Ion Creanga“). Primul are de multi, multi ani una dintre sali, cea de pe Calea Victoriei, inchisa pentru reparatii. „Ion Creanga“ joaca si el, de alti ani buni, pe unde apuca, sediul din Piata Amzei fiind blocat de lucrari de restaurare. Teatrul „Excelsior“ ofera si el cateva productii de gen. La fel Opera comica pentru copii. Plus puzderia de mici companii private, unele cu activitate foarte buna, in spatii neconventionale sau direct in scoli si gradinite. Oferta exista, deci, suficienta! Profit de subiect pentru a sublinia din nou, apasat, adevarul fundamental ca teatrul pentru copii e la fel de important, de dificil, de complex ca acela pentru cei mari. Ideea ca un spectacol pentru cei mici poate fi facut de oricine, oricum si oriunde arata ignoranta, daca nu chiar rea-vointa acelora care o sustin. O sa ma antepronunt: Teatrul „Stela Popescu“ nu va face arta teatrala de calitate. Distinsii consilieri nu au fost manati de nevoile reale ale publicului, de vreo perspectiva pe termen lung, ci de capriciile catorva artisti care, desi si-au gasit demult, foarte demult locul pe scena de estrada, in spectacole de gust indoielnic purtate si prin tara, in suse de televiziune si reclame, au decis sa se indrepte si spre orizonturile varstelor mai fragede. Pe care sa le (de)formeze via spectacolul musical-coregrafic.
In celalalt capat al tarii, la Suceava, intr-un mod cu totul altfel, consilierii locali au decis fondarea unui teatru municipal care sa raspunda dorintei orasului de a avea o trupa a lui. Terenul era pregatit de activitatea unor formatii de teatru in limba engleza facut de liceeni, care a produs opt editii de Magic Fest, si de o intalnire a universitatilor, Festivalul International al Scolilor de Teatru, aflat la a treia editie. Pe acest sol cultural fertil, comunitatea va avea teatrul propriu, botezat cu numele dramaturgului Matei Visniec, radauteanul stabilit la Paris care a raspandit peste tot in lume numele zonei.
Menirea artistica a noului asezamant e sa rasfete publicul local cu spectacole de calitate artistica, sa devina cunoscut la nivel regional, national si international. Teatrul Municipal „Matei Visniec“ din Suceava si-a alcatuit deja o trupa de actori cu varste si tipologii diverse, iar in timpul verii va lucra la prima lui productie. Pe care o va prezenta candva in toamna, cand cortina se va ridica pentru stagiunea cu numarul unu.
Cu emotii, cu orizont de sperante larg, cu suportul de care orice initiativa buna are nevoie. Inceput lin si aplauze furtunoase!