– Fragment –
Tanarul cu ochi verzi sari de pe un stabilopod in mare. Intepa apa cu varfurile picioarelor si incepu sa alunece spre adanc. In scufundarea sa, dadu afara tot aerul din plamani si cobori spre fundul apei intr-o pozitie de crucificat. Tinea ochii inchisi si in scurt timp simti presiunea apei in urechi si sinusuri. Atinse cu talpile stratul gros de cochilii de scoici de pe fundul apei si sapa usor cu calcaiele in ele, scormonind, apasand, folosindu-si trupul ca pe un tirbuson. In timp ce-si infileta gleznele in stratul de scoici, hula ii legana corpul si mainile blege ce dansau ca doua alge in bataia curentului. Din cand in cand, cate o bula minuscula de aer – stralucitoare ca o bobita de mercur – ii iesea pe la coltul gurii si se ridica in viteza. Tanarul deschise ochii si privi inspre suprafata, acolo unde luna se concentra intr-o pata de lumina pe valuri. Cand simti spasme in plamani, isi flexa genunchii si se propulsa cu viteza in sus, speriind guvizii ce-i dadeau tarcoale. Iesi la suprafata si trase puternic aer in piept. Ramase un timp in acelasi loc, langa capatul digului, calcand apa si dand din maini pentru a se mentine la suprafata.
Dupa ce privi cateva secunde plaja semicirculara marginita de dealul argilos al falezei, se scufunda si inota pe sub apa. Ajuns din nou pe fundul marii, isi infipse degetele in nisipul amestecat cu scoici si se trase, propulsandu-si astfel corpul inainte. De fiecare data cand viteza corpului sau – paralel acum cu fundul marii – scadea, cealalta mana se agata de alte pietre sau se infigea in nisip – facand parghie cu ce apuca de pe fundul apei – si-l impingea cu viteza inainte. Scoicile crescute pe pietrele ce ieseau din nisip si de care isi lovea trupul ii zgariara la inceput pielea, pentru ca mai apoi sa i-o despice de-a dreptul, taindu-l pe piept, burta si picioare, cu finetea unor bisturie chirurgicale care lasau in urma fire lungi de sange ce se disipau prin apa in lumina lunii.
Fara sa se opreasca, revenea periodic la suprafata, inspira si apoi se scufunda din nou, tragandu-si corpul prin taisul sutelor, miilor de cochilii de scoici ascutite de pe fundul apei, ce-i deschideau in carne rani din dreptul sprancenelor pana pe genunchi si tibii. Un banc de meduze fu spart si apoi se regrupa in dara de sange din urma tanarului ce brazda adancul golfuletului asemenea unei torpile.
Cu buzele facute franjuri si cu sangele scurgandu-i-se pe barbie si gat, ajunse in cele din urma la apa mica si se ridica in picioare. Iesi pe plaja, iar valurile marii ii mai culesera, cateva secunde, raurile subtiri de sange ce i se prelingeau de pe glezne pe nisipul umed.
Strabatu plaja si ajunse in fata peretelui de argila. Urmele rosii ale pasilor sai ramasera marturie pe cararea ce serpuia in sus, pe dealul falezei, si pe care tanarul o urca acum gafaind, pieptis, iar cand mainile sale – cu taieturi adanci in palme – se prindeau de tulpini groase de maracini inalti – in cautare de sprijin – sau se agatau de tufe nemiscate de vant, castravetii salbatici, copti pe sub frunze, plesneau cu zgomot si-l improscau cu seminte umede.
Ajunse in cele din urma sus, pe platoul falezei, unde praful fin ridicat de pasii sai ii intra in santurile sapate in carnea vie, in care acum i se scurgeau rauri de transpiratie sarata. Trecu schiopatand prin santierul cu blocurile neterminate, ca un rand de masele stricate infipte in gingia falezei de argila, in jurul carora strajuiau excavatoare ale caror cuve cascau amenintator spre luna, iesi apoi printre masinile din parcarea amenajata pe terenul viran dintre blocuri si se pomeni in fata cazematei.
Scaunele din fier forjat erau intoarse pe mese cu picioarele in sus, iar inauntrul barului amenajat in buncar – a carui usa era larg deschisa – nu parea sa mai fie nimeni. Ajuns langa o masa, tanarul puse talpa piciorului pe ea, se prinse cu mainile de pergola din lemn de deasupra si se trase cu greu in sus. De pe pergola ajunse imediat pe terasa si apoi escalada turela cilindrica a cazematei, in al carei beton se deschideau fante de tragere pentru mitraliere. Sus, in cercul terasei turelei, se lasa pe vine, extenuat, si scoase de sub micul rug construit din scanduri si papura uscata – ce parea pregatit din timp – o bricheta cu care aprinse focul. In timp ce flacara trosnea intre tulpinile uscate de papura, tanarul ingenunche.
Cu spatele la focul ce crestea in inaltime, incepu sa-si miste rapid mana dreapta in zona inghinala. Cu mana stanga se sprijinea de parapetul din beton al terasei circulare. Cand flacara din spatele sau se inalta si inrosi fatadele blocurilor din jur, tanarul isi vazu umbra, crescuta acum mare, pe intregul bloc cu patru etaje din fata cazematei. Deodata, umbra incepu sa-i tremure incordata in spasme scurte si tanarul isi lasa capul pe spate, cu ochi strans inchisi. Miscarea mainii i se domoli incet-incet, pana cand se opri.
Cu capul lasat pe spate si fara sa priveasca in jos, isi inmuie buricele in lichidul vascos si cald ce tasnise din el si-si ridica apoi mainile cu degetele rasfirate in sus. Umbrele degetelor sale imbalate pulsau acum pe tencuiala driscuita a blocului din fata, incremenite, asemenea mainilor unui dirijor gata sa dea startul unei simfonii. Si umbrele incepura sa se miste: mai intai falangele, ca niste vietati abia trezite din somn, se indoira usor si misunara pe fatada blocului de vizavi, la inceput timid, apoi din ce in ce mai agresiv, ca niste imense anaconde in cautarea prazii, intrand prin ferestre, strecurandu-se prin camere inabusite de caldura noptii de vara, coborand prin paturi cu asternuturi umede, urcandu-se pe femei adormite care tresarira in somn si-si desfacura picioarele cand umbra degetelor tanarului se alungi de pe tavane, se scurse pe pereti, le aluneca pe gat, pe sanii transpirati si li se pierdu intre coapsele fierbinti.
Apoi umbrele ieseau de pe geamurile blocurilor, se retrageau pe pervazuri, coborau pe fatadele pline de pete de igrasie, scurgandu-se precum tentaculele amenintatoare ale unei gigantice caracatite, taiau caldaramul si se opreau iarasi si iarasi in mica balta cleioasa dintre genunchii insangerati ai tanarului, care, respirand din ce in ce mai greu, cu degetele proaspat inmuiate si grele de gelul translucid, le arunca din nou pe peretii scorojiti, strecurandu-le printre draperii de plus prafuite, pe sub jaluzele nerulate pana la capat si roase de molii, prin geamuri intredeschise, scurgandu-se de pe tavane sau suind de pe pardoseli in alte si alte paturi, oprindu-se intre picioarele altei si altei femei, care in acel moment suspina in somn si-si arcuia spatele intre asternuturile sifonate.
Odata cu slabirea in intensitate a focului, umbrele mainilor sale isi scurtara lungimea incet-incet si se retrasera de pe zidurile din jur precum cornitele unui melc, din ce in ce mai mici, din ce in ce mai subtiri, pana cand flacara mocnita din spatele lui disparu si stinse roseata peretilor, ascunzand din nou blocurile in noapte.
Cand, marturie a focului de mai inainte, mai ramase doar un fir subtire de fum ce se ridica vertical inspre cerul fara stele, mainile obosite ii alunecara pe langa corp si cazu din genunchi pe o parte, apoi se rostogoli pe spate. Extenuat, respirand din ce in ce mai greu, cu rauri de sange si transpiratie adunandu-i-se intr-o balta ce-i raci spatele fierbinte, mai avu puterea doar sa-si intoarca privirea inspre mare. Cu ochii la fulgerele indepartate din larg si cu primii stropi de ploaie lovindu-i pielea plina de taieturi, tanarul isi numara ultimele doua batai ale inimii: „unu, doi…“.
AUTORUL
TUDOR GANEA s-a nascut in 1983. A absolvit Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“ din Bucuresti in 2008. A urmat cursul de scriere creativa sustinut in 2015 de Marius Chivu si Florin Iaru. Romanul Cazemata reprezinta debutul absolut al autorului.
CARTEA
Mohorata, amenintatoare, asemenea unui monstru preistoric, vechea cazemata germana sta inca in picioare pe faleza. Un tanar marginal ce-si duce veacul prin tunelele despre care se spune ca o leaga de mare e gasit fara viata pe cupola ei, cu trupul brazdat de taieturi. Trei muncitori de pe santierul unui bloc ce urmeaza sa fie inaltat peste cazemata dispar fara urma unul dupa altul. Inspectorul Adamescu este infiltrat in zona pentru a ancheta sub acoperire straniile evenimente.