Stiam ca daca nu trimiti tu indexul de consum, iti fac ei o estimare, dar totusi… Pe scurt, intr-o luna de vara, E.ON a estimat ca voi consuma 300 de metri cubi de gaz, in conditiile in care n-am facut asta nici in cea mai friguroasa luna de iarna, cand duduia centrala non-stop. Consumasem sub 15. Am trimis o sesizare pe e-mail si, cum n-am primit raspuns, dupa cateva zile, am zis ca hai sa dau si-un telefon.
Sun la firma, ascult un robot, apas tot felul de taste la indemnul lui, ca sa ajung la cineva care se ocupa de o asa problema, aud vreo zece minute o melodie tampa, intrerupta de mesajul „Momentan, nici unul dintre agentii nostri nu este disponibil. Va rugam asteptati“, apoi imi raspunde in sfarsit o voce de femeie cu accent ardelenesc:
— Buna ziua, cu ce va putem ajuta?
Ma prezint. Ii prezint pe scurt problema.
— Dati-mi un cod de client.
Alerg la laptop, caut contractul, ii dau codul.
— Vad ca aveti si cont online. Sa va explic: dumneavoastra trebuie sa va activati citirea automata…
— Stiu asta, e activata, dar pur si simplu am uitat luna asta sa trimit indexul.
— Pai, in situatia asta, robotul a facut o estimare pe baza profilului dumneavoastra de consumator si v-a eliberat factura.
— Doamna, dar robotul ala-i nebun?
— Nu inteleg?
Nu are si el o noima in ce face? Practic ma obliga sa va platesc in avans un consum pe care nu l-am facut, pentru urmatoarele cinci-sase luni. Cum estimeaza?
— V-am mai spus, se enerveaza doamna. In baza profilului dumneavoastra de consumator de anul trecut…
— Pai anul trecut nu aveam contract cu dumneavoastra.
— Cititi in partea dreapta de pe contul dumneavostra online si veti vedea…
— Am citit, stiu ca se face estimare, ma asteptam la asta pentru ca nu am trimis indexul, dar vreau sa inteleg cum s-a ajuns concret la o estimare de douazeci de ori mai mare si daca nu se poate schimba asta?
— Trebuie sa faceti o sesizare scrisa.
Am facut si nu am primit nici un raspuns.
— Trebuie sa asteptati treizeci de zile.
— Timp in care mie imi taiati gazul pentru ca nu am platit factura.
— Nu va faceti dumnevoastra griji, ca nu va taie nimeni. Si oricum se compenseaza, nu o sa mai platiti pe urma.
— Doamna, va rog sa nu ridicati vocea. Dati-mi sa vorbesc cu robotul daca va enervati, poate el e mai calm.
— Da’ unde urlu eu la dumneavoastra?, se enerveaza ea si mai tare.
— Doamna, eu am spus sa nu ridicati vocea, nu ca ati urlat.
Se forteaza sa se calmeze.
— Bine, va ascult. Dar eu vreau sa va spun sa cititi online…
— Doamna, am citit online si nu m-am lamurit, de asta am sunat sa vorbesc cu un om. Puteti sa-mi raspundeti la o intrebare concreta?
— Care?
— Robotul ala cine-i, Dumnezeu?! N-are si el un stapan, nu se mai poate negocia cu el, nu poate fi intors, daca eu va dovedesc, cu poza contorului, ca robotul a supraestimat enorm?
— Nu, asa a estimat robotul. Trebuie sa platiti.
M-am enervat rau si eu. Am amenintat ca ma duc la protectia consumatorului si am trantit telefonul. Apoi am citit pe net povestile a zeci de oameni care s-au luat la bataie cu robotul de la E.ON, l-au purtat si prin tribunale si tot n-au reusit sa-l intoarca.
Si tocmai cand eram pe punctul de a plati factura aberanta, ca sa nu-mi taie astia gazul, am primit un e-mail: „Referitor la solicitarea dvs. cu nr…, va informam ca s-a recalculat factura“. Si era, normal, de vreo 20 de ori mai mica. Sec, fara nici o scuza, dar sunt mandru ca am invins robotul.