Pentru ca, peste noapte, nici o institutie nu mai avea dreptul sa functioneze intr-o cladire cu risc seismic de grad 1, artistii si tehnicienii de la Nottara au fost siliti sa-si paraseasca sediul si sa isi continue activitatea in pribegie, mutandu-si in fiecare seara calabalacul, jucandu-si spectacolele in versiuni adaptate pe unde s-a nimerit, confuzionand publicul, care nu mai stia pe unde sa-i caute si unde sa-i gaseasca. In zece luni, au jucat 80 de reprezentatii in 37 de spatii. Din fericire, reexpertizarea din primavara a declasificat cladirea din risc 1 in risc 2, iar echipa de la Nottara s-a putut intoarce acasa, spre a-si continua activitatea in tihna atat de necesara creatiei. Revenirea nu s-a petrecut de la sine, ea e explicabila prin tenacitatea cu care directorul Marinela Tepus si minunatii ei colegi s-au batut pentru iesirea din absurd si reintrarea in normalitate. Campanii in presa, intalniri, discutii cu factorii decidenti de la cel mai inalt nivel, cu specialisti in rezistenta cladirilor si risc seismic, apelul la solidaritatea de breasla (ei, aici mai e inca mult de lucrat), initiative iesite din obisnuit pentru a atrage atentia asupra unui context stupid si multe altele au dat, iata, rezultate. Aceasta „buliniada“, cum original a fost numita de artistii de pe Bulevard, inspirati de celebra bulina rosie care anatemizeaza de ani de zile edificiile cu probleme, iar autoritatile nu fac nimic pentru a rezolva situatia, a generat si un savuros moment artistic stradal in cadrul celei de-a patra editii a festivalului de teatru Fest(in) pe Bulevard (10-22 octombrie): FestiNUNTA cu surprize (scenariul si regia Mihai Lungeanu), in cadrul careia a fost dat jos, intr-o ambianta festiva, inspaimantatorul semn al insecuritatii.
Teatrul si-a implinit menirea de arta care coaguleaza comunitatea
In cifre, festivalul celor de la Nottara a insemnat 31 de reprezentatii in 13 zile, sustinute de teatre din Bucuresti (Teatrul de Arta, Bulandra, Metropolis, Odeon, Nottara – cu doua premiere semnate de Mihai Maniutiu – Alcool pe versurile lui Ion Muresan si Iarna de Jon Fosse), Teatrul „Maria Filotti“ Braila, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad, Teatrul „Sica Alexandrescu“ Brasov, Teatrul National „Lucian Blaga“ Cluj, Teatrul de Stat Constanta, Teatrul „Luceafarul“ Iasi, Teatrul German de Stat Timisoara, Teatrul „Tony Bulandra“ Targoviste, ca si din reteaua NETA (Bulgaria, Cehia, Croatia, Kosovo, Republica Moldova, Serbia, Slovenia), trei spectacole-lectura, trei colocvii pe teme importante („Crize de familie“, „Independenti versus teatrul de stat?“, „Cat ne costa sa traim in normalitate? Dupa 20 de ani – Teatrul Nottara fara stigmatul bulinei rosii“, „Critica teatrala si constructia publicurilor“, acesta din urma organizat de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru – Romania in cadrul Intalnirilor AICT.RO, editia a II-a), lansari de carte (seria editata de revista „Teatrul Azi“, coordonator Florica Ichim, Carte cu Pisica verde/Book with the Green Cat si Tanarul artist de teatru. Istorii romanesti recente/The Young Theatre Artist. Romanian recent histories, ambele coordonate de subsemnata), expozitii de fotografii (Maria Stefanescu si Sorin Radu) etc.
Familie de artisti, spectacolul realizat de Alexander Hausvater dupa Kado Kostzer si Alfredo Arias, spune povestea unei „celule de baza a societatii“ mai putin obisnuite, iesind din standarde, alcatuita din personalitati puternice, excentrice, de creatori, in stilul binecunoscut al regizorului canadian: teatru hiperexpresionist, in care actorul este frecvent concurat de proiectii video, sound si light design, obligandu-l la o creativitate suplimentara prin care sa „reziste“ scenic. Subiectul piesei – evacuarea unei familii de artisti dintr-un imobil cu probleme –, relatia speciala cu sala, interactivitatea, toate acestea au creat puternice legaturi emotionale cu publicul de la Nottara, in contextul real mai sus descris. Spectacolul acesta a devenit, cum zice Marinela Tepus, „expresia disperarii noastre si, totodata, refuzul de a accepta o nedreptate. Asa a ajuns Familie de artisti sa exprime, cu mijloacele specifice teatrului, ceea ce ni s-a intamplat noua. (…) Intoarcerea in sediul de pe Magheru 20 inseamna cel mai bun lucru care ni se putea intampla si semnul ca se poate trai normal, chiar si in Romania“.
Editia cu numarul patru de Fest(in) pe Bulevard a reunit spectacole extrem de diverse stilistic, grupate in sectiuni tematice (Bulevardul Comediei, Crize de familie, reteaua NETA), un program bogat, zile de festival dense, pe parcursul carora teatrul si-a implinit menirea de arta care coaguleaza comunitatea. Un sentiment tot mai rar in Romania de azi, dar pe care teatrul are puterea de a-l suscita in oameni.