Totul tre sa fie live. Il facem in curtea crismei si chem televiziunea locala Agapia sa filmeze. Proba unu o sa fie cintatul la microfonul de la casti imbibat cu saliva de bou care pute. Asta e proba in care se testeaza aptitudinea cintaretului de a-si controla respiratia, ca daca respiri in microfon e nasol, ca duhneste, daca stai departe de el, nu te auzi. Ma’telegi? A doa proba o sa fie proba de originalitate. Tre sa gasesti o manea originala, adica pe care n-o mai auzit-o nimeni pina acum. Daca cei din juriu o recunosc, inseamna ca ai pierdut proba. Si daca trece de juriu tre sa inventezi pe ea un dans original, cu scheme de breck-dens si insurubaturi in cap. A treia proba e tot de miscare scenica. Juriul aflat la o distanta regulamentara de 9 metri, arunca in concurenti cu rosii, oua si carbuni, in timp ce cintaretul cinta o piesa la alegerea mea. La sfirsitul piesei se numara petele de pe cintaret si se aduna punctele. Rosia 1 punct, oul 2 puncte si carbunele 3 puncte. Cine are cel mai putine puncte cistiga. E un paradox. Si ultima proba, de cintat, e mai putin importanta. Juriul sta pe un deal si concurentii pe alt deal. Si tre sa cinte fiecare cit de tare poate ca sa-i auda juriul. Cistiga cine poate sau cine plateste taxa speciala de premiu in valoare de 2.000 de euro. Juriul o sa fim eu, baiatu primarului, cu care-s prieten bun, un tip Jean care ma enerveaza de mor, da caruia ii datorez niste bani si sper sa ma uite, si o gagica la care vreau eu sa ma dau la ea. La sfirsit cint o piesa in prima auditie de la Florin minune pe care toata lumea o danseaza, toata lumea se distreaza, si gata. Ce zici, merge?
