N-am probleme sa-mi asum nestiinta, ba mintenas ii gasesc si-o justificare: la urma urmelor, cate albume sau formatii din noianul ce se revarsa necontenit in spatiul nostru existential suntem capabili sa ascultam intr-o zi, fara sa obosim? Si pentru cate avem ragaz de reascultare, ca sa nu ne treaca pe langa ureche precum glontele alegerilor din 2009, cand – vorba unui ziarist pe-atunci infierbantat, azi reciclat – am evitat la mustata varianta cea proasta? Nu pomenesc de politica si alegeri impins de vreun amor brusc pentru preocupari cronofage; sunt musai obligat de actualitatea agresiva. Riverside este (sunt sigur ca stiti sau puteti afla) o formatie poloneza de metal-rock progresiv, infiintata la inceputul anilor 2000, de trei baieti care nu se deosebeau prea mult de confratii lor est-europeni. La ora asta, au statut de nume distinct in toata lumea, gratie muncii asidue, inspiratiei si inteligentei manageriale ce completeaza perfect valoarea muzicala. Dar, fireste, grupul nu e unicat in Est. Daca judecam dupa originalitate si consistenta, fratia muzicienilor din jurul timisoreanului Daniel Dorobantu (a.k.a. Thy Veils) se afla pe-o treapta echivalenta. Fara management international.
Mai bine de 15 ani, componenta trupei Riverside a fost aceeasi: Mariusz Duda, vocal, bas, chitara acustica, ukulele; Piotr Grudzinski, chitari electrice; Piotr Kozieradzki, tobe; Michal Lapaj, claviaturi. Stabilitatea a fost asigurata de viziunea comuna asupra muzicii, atat a celei proprii, cat si a celei ascultate. O repede privire peste preferintele fiecarui component decupeaza titlurile comune si arealul in care se inscrie orice nume consemnat. Evident, predomina genul in care performeaza cei patru, cu deosebirile inerente. Iar daca vreo doi dintre ei au scos si discuri solo, faptul reflecta mai degraba o bogatie de idei muzicale decat tendinte egocentrice, firesti de la un anume punct al carierei incolo. Actualmente, cvartetul s-a spart, din nefericire, in urma mortii chitaristului Piotr Grudzinski (stop cardiac subit in 21 februarie 2016). Urma sa implineasca 41 de ani pe 15 martie. „Mi-e frica numai de tacere, fiindca doar asta «auzi» cand inima ti-a murit!“ – sunt vorbe spuse de Piotr, memorate si reproduse de Mariusz Duda. Ele sunt legate, cumva in pofida intentiei chitaristului din clipa cand le-a rostit, de materia sonora a dublului LP Eye of the Soundscape (Mystic Production, 2016). Beneficiari ai contractului cu firma germana InsideOut, specializata in muzica progresiva (Steve Hackett, Neal Morse, Devin Townsend, Geoff Tate, Tangent, Ayreon apar in catalog), polonezii isi pastreaza, presupun, dreptul de a edita sub sigla proprie. E un lucru definitoriu pentru independenta creativa, in conditiile trecute si actuale din showbizul de mare audienta. Basistul, care e si textier, compozitor si lider al trupei, pomeneste intr-un loc de ipocrizia si cinismul persistente in industria spectacolului, inclusiv a rockului numit progresiv. {tie ce vorbeste, dupa concerte sustinute in toata lumea (a fost si la Bucuresti in vreo doua randuri) si s-a confruntat cu logica absurda a succesului cu orice pret. Vom admira si noi atitudinea orgolioasa a polonezilor, vom saluta decizia lor de-a continua ca trio dupa decesul chitaristului si vom zambi melancolic observand ca la un an de la moartea aceluia, ei planuiesc sa „aniverseze“, nu sa „comemoreze“ tragicul incident.
In alta ordine de idei, discografia Riverside (7 LP-uri si mai multe EP, live, compilatii) transmite un viguros si inviorator sentiment – ca frumusetea, pasiunea si implicarea nu vor pieri curand sub malul meschinariei.