Si-asa am putut verifica fidelitatea cu care televiziunile isi informeaza publicul despre ce se petrece pe litoralul nostru drag. Tin sa precizez din start ca, pe o treapta imaginara a seductiei stirilor, am fost de-a dreptul bronzat pe suflet de reportajele de atmosfera cu primul marinar al tarii, dansind prin diversele localuri din Mamaia. Nu stiu cit impact a trezit o asemenea stire in rindurile celor care n-au ajuns la Pontul Euxin in vara asta, dar cu siguranta ca pescarii simpatici din Portul Mangalia, de la care am luat chefal la pret de nimic, dorm la fel de linistiti si cind domnul Basescu inoata in apele dulci ale cluburilor de noapte. Oricum, cu ocazia asta, mi-am facut si eu o promisiune ca, atunci cind voi fi mare si voi ajunge presedinte, imi voi lua nevasta la dans prin localurile din statiuni.
Celelalte „informatii” de pe litoral au trecut pe linga mine ca Sageata Albastra prin dreapta acceleratului de Iasi. Si asta pentru ca n-am sa inteleg niciodata cum iti poti schimba intr-o luna de zile discursul despre cele ce se petrec in zona Marii Negre.
Pe la sfirsitul lui iunie, tonul dominant al jurnalelor de seara suna cam asa: „Avem un litoral jegos si pustiu, lumea se duce buluc in alte parti”. Acum, in primele zile ale lui august, toti reporterii de statiune relatau ca „nu mai este loc de pus un cearsaf pe plaja” si ca diversi turisti organizeaza concursuri ca sa-si cistige patratica de prajit la soare.
Ma intreb si eu ca prostu’: nu era mai simplu sa spuna ca acum o luna jumate era inceput de sezon, iar acum e virf, de unde, iata, explicatia pentru brusca „revenire in forta” a turismului romanesc?
Ceea ce fac televiziunile noastre cind transmit informatii de sezon seamana izbitor cu asa-zisele jurnale in care avem parte doar de informatii culese de pe la conferintele de presa. Ai senzatia, uitindu-te la televizor, ca a fi la mare inseamna a da mina seara de seara cu presedintele tarii, chestie pe care o faci intr-un club de fite, iar in restul timpului alergi ca nebunul sa-ti cauti loc de pus umbreluta la soare.
Nu-nteleg pentru ce-si mai trimit oamenii reporteri prin statiuni, cind apar informatii aberante de genul celei pe care am parcurs-o, uluit, de vreo trei ori, in vreo trei jurnale: anume ca o persoana cheltuie – minimum! – doua milioane pe zi de concediu.
Poti intelege ca trimisul special X ajunge sa stea la un hotel de 4 stele, unde o cafea costa 150 de mii de lei vechi, dar cineva trebuie sa-i mai arate, din cind in cind, respectivului ca pe linga hotelul termopanat mai exista si blocuri, si case, si cersetori, si sinagogi, si pepeni la opt mii, si scoici la douazeci, si castraveti la 1,2 RON (despre toate astea s-ar putea face atitea relatari…). In rest, salutari de la pescarii din Mangalia, care nu au televizor in baracile lor, dar care prind in plasa mai mult decit o camera de zeci de milioane.