Dumnealor ma urmaresc peste tot, pe strada, in restaurante, in vis, dar mai ales in carti. De la E.T.A. Hoffman si Baudelaire, pina-n literatura romana contemporana. Si ma ameninta ca, daca nu scriu despre ele, or sa ma masoare din cap pina-n picioare cu ghearele lor. Asa ca, dupa ce m-am prezentat la un foarte serios colocviu de literatura cu o lucrare despre Arpagic, acum trebuie sa scriu si-n rubrica tot despre pisici. Voi ajunge probabil sa vorbesc ca ele, sa ma pisicesc patetic si sa beau doar lapte – eu fiind, din fire, mai degraba o felina de talie mare (adica leu).
La acelasi colocviu, am primit o carte simpatica, scrisa de Romulus Bucur: Carticica pentru pisica, aparuta la Editura Aula in 2003. Desenele pisiporcoase ii apartin lui Tudor Jebeleanu si acompaniaza fara echivoc niste poeme care sigur nu sint pentru copii. Despre dobermanul Max Mauser, „pisica meseriasa” si cam sado, puiul care, in ciuda moralei primite, se joaca cu soricelul, si alte mite care, toate, sint mari fane de poezie americana moderna. Tot in aceeasi zi, la colocviu, am primit de la Alexandru Musina cartea lui de poezii pentru copii „intre 3 si 103 ani”. Tirania pisiceasca m-a facut sa caut febril la cuprins vreun poem cu pisici si l-am gasit, chiar foarte pe gustul meu: Motanul scriitor si-a cumparat un stilou nou si, la fel ca scriitorii bipezi, nu prea e independent financiar si trebuie sa compuna serenade pisicilor bogate (sau sa vineze soareci). Dar, de fapt, toti oamenii sint pisici. Asa ca, de saptamina viitoare, Enticlopedia imbatrineste la loc si se ocupa, sper, de lucruri cu cravata si mansete apretate. Ce mai plictiseala.