Noi, aduse mai la zi, ar fi doar grafitti-urile porcoase de pe oblonul urias de tabla ondulata, pe jumatate lasat, florile, iepurasii si ouale colorate ramase de la Pasti in vitrina. Iar cind pasesc inauntru, ma intimpina regatul ornicelor de pe coasta de vest a Romaniei, asa cum ma primea si acum 30 de ani: cu soba de teracota, cu scaunele Thonette, cu dulapurile si rafturile vechi, cu o dezordine relaxata si voioasa in care ticaie pe zeci de voci pendule mari si mici, desteptatoare, ceasuri de birou. Peste aceasta – totusi, hai sa-i zicem republica prezideaza domnii Puiu si Florin. Cu ei doi am dezbatut ore in sir, din anii ’80 incoace, cit de idiot era sub Ceausescu, apoi de ce nu se limpezeste adevarul despre revolutie, apoi despre tirisul pe burta din tranzitie, in timp ce stateau aplecati cu cite-o mica lupa-binoclu in orbita, la masutele lor pline de arcuri, rotite, suruburi, pile, pensete, bisturiuri, iar eu asteptam sa le vina de hac unor stricaciuni. Nu mai aveam apoi nevoie nici de televizor, ziare sau radio. Intelegeam tot, intr-o clipita, fiindca era clar si de bun-simt cum vorbeau, cum se documentau si apoi interpretau ce se intimpla, cum votau, cum imi explicau ca s-ar putea iesi la liman. Plecam din atelierul lor cu inima senina si increzatoare ca nu-i totul pierdut cita vreme exista oameni care gindesc si traiesc ca ei.
Pentru ca zilele astea am vrut sa-mi regasesc intr-un fel linistea, am dat buzna cu un reportofon in atelierul lor marti, 8 mai, 2007, ora 17.15 si, dupa ce i-am intrebat una, alta, pret de vreo jumatate de ceas, i-am rugat sa-mi spuna, ca doi meseriasi ce sint, care e ora exacta a Romaniei. S-au uitat pe rind la toate pendulele si desteptatoarele, au calculat diferentele de fus fata de occident si domnul Puiu a zis: „Pai, normal ar fi ca acum la noi ceasul sa arate ora 18. Si ia uitati-va ce se vede: sase fara un sfert. E clar ca iar am ramas in urma. Asta-i Romania. Defazata ca un ceas defect, care o sa intirzie tot timpul daca nu-i schimbi piesele. Adica de fapt niste rotite”. O sa intelegeti abia saptamina viitoare de ce m-am refugiat ca intr-o arca alaturi de mesterii Stan Dumitru (domnul Puiu, 54 de ani) si Stoia Florin (domnul Florin, 38 de ani) de la Ora exacta. Singurii care pricep ceva sint Alina si Gheo, carora domnul Puiu le-a reparat incredibil de ieftin o pendula, le-a transportat-o cu masina acasa, le-a instalat-o pe perete si i-a invatat cum sa se poarte cu ea.