Ce v-a bucurat in vara asta?
Indicativul 24 a spus in Loganul sau nou-nout, in timp ce crontanea bomboane Cofitos sincron cu mine: „Paai, cel mai mult si mai mult m-a bucurat vara asta ca a trecut fiica-mea intr-a doua cu mentiune si ca au inceput sa faca Eugenii mai bune ca pe vremuri. Au aparut in unele alimentari si bomboane de lapte cu crema, cum erau la Kandia, si bomboane de matase. Plus la cofetarii, totu-i ca inainte. Poate putin gustul nu-i bas ala, din cauza ca baga ce stiu io ce in ele, chimicale. Da’ si asa, pentru mine, care-s mort dupa dulciuri, asta-i o bucurie!”
Indicativul 168 de la alta firma a spus scurt, cu un mormait, in timpul cursei pe care-am facut-o prin ploaie: „Nimic”.
Mihaela Giurca de la fizioterapie a spus in timp ce ma framinta cu gel de spinz: „Vaaai, nici nu stiu cite m-au bucurat! Ca am fost in concediu la mare cu prietenul meu, ca am slabit cinci kilograme, ca ne-au lasat niste rude garsoniera lor pe un an, pina plecam si noi in Italia, pentru ca sintem foarte cautati cu meseria asta, sa stiti. Dar in top a fost cind l-am vazut pe cel mai micut pacient al meu, pe Edi, cum face la sase ani primii pasi singur”.
Vanda Sturza, intoarsa acasa de la Viena, unde face scenografie, a spus: „Cea mai mare bucurie a fost ca in concediul asta l-am vazut pe fratele meu, Vlad, ca am stat mai mult cu tata, ca am putut s-o ajut pe mama sa-si predea proiectele la timp. Si ca am putut sa locuiesc patru saptamini in casa in care am copilarit”.
Cezar-Paul Badescu a spus la telefon ca raspunde imediat pe email, pe linga bucuria ca i-a aparut Luminita: Iata ce-a scris el (primul, cel mai punctual dintre autorii de carti): „Ma bucur ca soarele rasare in fiecare zi, ca zilnic vin pe lume bebelusi adorabili, ca bebelusii ginguresc la fel de adorabil, ca ginguritul lor e dus, lin, de vint, ca vintul prin salcii (bate), ca salciile pling peste balti, ca in balti inoata alene pesti, ca burta lor e plina de icre, ca icrele sint scoase de-acolo de oameni destoinici si puse la mine pe masa. In fine, e un fel de-a zice, ca nimeni nu-mi pune mie pe masa ceva, ca o fac eu insumi dupa ce-mi cumpar tot felul de prostii de la supermarket, ca salciile nu pling, ca bebelusii ginguresc foarte rar, mai mult tipa, sau ca noii-nascuti arata destul de sifonat. Si ca soarele rasare vara asta doar ca sa sporeasca zapuseala”.
Daniel Vighi a spus grabit pe strada: „Hi? Ceva cu vara? Bine, cum ajung acasa iti scriu pe email”. Iata-l si pe Daniel, aproape deodata cu Cezar, de parca s-ar fi inteles, ca doi piscicultori: „Cel mai mare dintre ei pare sa o mierleasca. A stat o iarna cu mine in biblioteca. Dar ce spun eu aici? Vreo doua, poate trei ierni a stat si i-a zumzait, lui si mie, vibratorul incontinuu. Acu sta pravalit intre doua pietre, cu coada blegita, cu sclipirea rosiatica palind din cauza ca o mierleste. Aici, in natura, in plina vara, nu mai zumzaie vibratorul, ci susura fintina arteziana printre pietre de munte, conditii ultra de trai, altceva decit cele de peste iarna si cu toate astea uriasul meu Carassus Auraeus cu coada invoalta o mierleste. A trait trei, patru ani si in vara asta, chiar acum, i-a venit vremea. In plina vara torida, la susurul fintinii, printre pietre, sub umbra unui pom din China care se numeste Albizzia si ale carui frunze, ca niste ferigi, se culca in fiecare seara”. Ce-ati inteles? Ca-i ceva nasol cu un peste care-i pe duca. Ii dau repede un telefon si-i spun ca trebuie sa scrie ceva voios, ca asta-i tema anchetei. „Iiiu, cu bucuria? Ce dracu’ sa ma bucure, mai Adriano, vara asta! Tu nu vezi ce-i pe capu’ nostru? Ce bucuria lu’ peste! Na, atunci bine, il inviu pa Aureus si-ti trimit un peseu”. Iaca si peseul pe email a doua zi pe la prinz: „Azi de dimineata le-am dat ca de obicei pureci uscati si am bagat de seama ca uriasul si-a revenit, se plimba cu coada lunga, falos ca Ludovic al XIV-lea pe cind trecea cu suita prin parcurile de la Versailles. Este vara senina, sub veranda ciripesc in colivie scatii. Bucuriile verii exista!” Si-un telefon seara: „Ma, ce chestie! Io am scris ca inviaza pescocu’, numa’ asa, sa-ti iasa tie ancheta. Da’ de fapt dimineata era lat pa fundu’ bazinutului. Gata-i, i-am zis lu’ Lia, sa duce si io scriu numa’ minciuni. Si ce sa vezi? Minune! Pina dupa-masa s-o-nviorat si-o fost cum am scris. Chiar ca mi-s bucuros!”