Evenimentele din saptamina ce s-a scurs dupa referendum ma fac insa sa ma intreb daca nu cumva nici macar a doua observatie nu e valabila. Dupa ce filmuletul cu agresiunea verbala (si nu numai) a lui Traian Basescu asupra jurnalistei Andreea Pana a iesit „pe piata”, consternind societatea civila de la noi si lumea civilizata din afara, am fost curios sa urmaresc forumurile ziarelor, cu speranta onesta, pe care n-am de ce sa n-o recunosc aici, ca voi descoperi o dezamagire de bun-simt in postarile unora dintre cei care au pus stampila pe NU la referendumul din 19 mai. Surpriza mea de statistician amator a fost sa descopar ca postarile celor care fie laudau iesirea mitocaneasca a presedintelui, fie o scuzau cu argumente subtiri, ba chiar penibile uneori, acopereau un procent asemanator cu cel obtinut de presedinte la referendum.
Sigur ca postarile de pe forumurile ziarelor nu pot fi luate in considerare ca fiind ceea ce statisticienii numesc procent reprezentativ. Se presupune ca romanii care au acces la net sint, in genere, mai educati (desi injuraturile frecvente si foarte inventive n-ar sustine afirmatia), sint deci un esantion care dovedeste, mai degraba, optiunea mediului urban, cu o conditie financiara mai buna si, in special, cu un grad de informare net superior celor care nu folosesc Internetul. Insa tocmai aici, in aceasta observatie, rezida ciudatenia situatiei. Pentru ca daca nici macar intr-un asemenea esantion mitocania prezidentiala nu are urmari evidente, e clar ca, la nivelul intregii populatii, mai ales la al celei mai putin informate, ea e complet lipsita de efecte.
Se poate veni deci cu concluzia ca cei 75% dintre romani care au votat NU la referendum sint in mare parte a lor votantii reali ai lui Traian Basescu in orice conditii, in orice fel de intrecere electorala. Dar, mai ales, si mult mai grav pentru Romania, se poate trage si concluzia ca presedintele a reusit sa-si formeze o clasa de sustinatori cum, de-a lungul vremii, n-a mai avut decit Ion Iliescu, la inceputul anilor ’90. Ceea ce ne transforma intr-o tara la fel de stranie ca si atunci, la fel de atipica, o tara care n-a reusit sa-si insuseasca mecanismele democratice decit la un nivel superficial.
Oriunde in tarile cu democratie consolidata, un presedinte care se declara democrat si, in cazul nostru, european, care a preluat discursul societatii civile, care se raporteaza permanent la popor, insusindu-si „agenda” lui, ar avea de-a face tocmai cu poporul, cu societatea civila, cu spiritul democratic existent la nivelul populatiei in momentul in care ar comite un act de tilharie publica si ar avea un discurs asemanator unui borfas. Oriunde in tarile cu democratie consolidata o asemenea iesire ar fi taxata drept nebunie. Caci un asemenea comportament, indiferent de scuze, este absolut inacceptabil, socant, nedemn de-un politician. Un asemenea discurs ar insemna, cert, finalul unei cariere politice.
Traian Basescu dovedeste insa ca la noi nu spiritul democratic al presedintelui e sustinut de 75% dintr-un electorat activ, ci persoana sa. Asa se face ca persoana presedintelui poate aparea imediat dupa referendum in fata „poporului” pentru a sustine ca, odata cu votul de incredere, cei 75% au votat si pentru toate proiectele sale de viitor politic. Ba, inteleg citind forumurile si plecind tocmai de la discursul prezidential, aceiasi 75% au votat si pentru ca in anul 2007 sa ai dreptul de a-i smulge unei femei, fie ea ziarista sau nu, telefonul mobil din mina, de a-i spune „pasarica” in fata, de a o numi „tiganca imputita” pe la spate. E, pina la urma, si asta o platforma. Dar una care imi da dreptul sa recunosc acum, cu oarecare mindrie, ca eu m-am numarat, la referendumul din 19 mai, printre ceilalti 25%.