Sedintele de Consiliu Local au cel mult o suta de telespectatori pe YouTube, pe cand cele de Consiliu Judetean sunt transmise in direct, pe Facebook, de grupul liberal. In materie de transparenta inca se pot face pasi mari, doar ca nici actualele eforturi nu isi gasesc neaparat un public numeros si fidel. Senzatia de blazare continua sa fie omniprezenta la Iasi. Perfect demonstrabila cu ocazia alegerilor recente, cand Iasul a inregistrat o rata record de absenteism la nivelul intregii tari, baltirea o resimti la nivel de stare de spirit.
Iesenii nu mai par sa fie nici mari consumatori de presa. Constat ca unii prieteni sunt la curent cu politica SUA, exista interes pentru planul Juncker al Europei cu doua viteze, iar saga Ordonantei 13 i-a facut sa urmareasca live sedintele de la Senat ori Camera si sa rascoleasca internetul dupa procedurile de adoptare ale actelor normative. Suntem mai la curent cu politica americana decat cu activitatea consilierilor locali, stim mai bine ce se afla pe masa Guvernului decat pe cea a consilierilor judeteni. Accesul la informatie, feed-urile retelelor sociale ne ofera puterea de a ne selecta sursele, incat cunoastem mai bine ultimele scurgeri de informatii de la Casa Alba decat deciziile care se iau la Palatul Roznovanu.
Iasul multistrat ne cuprinde pe toti. Exista o realitate a iesenilor de varsta a treia, pentru care un drum pana in centru reprezinta o aventura. Pentru ei, cea mai importanta stire vine adesea in cutia postala, sub forma brosurii cu promotiile supermarketului de la doi pasi. Exista un Iasi al celor care folosesc zi de zi transportul in comun, pentru care vietuirea inseamna tarasul cu aceleasi tramvaie si autobuze, tot timpul intarziate si murdare. Exista Iasul celor care adora sa mearga pe jos, dar care se tem mai tare de cainii fara stapan decat de Dragnea sau de Trump. Glumesc, cui sa-i fie frica de Dragnea sau de Trump? Exista un Iasi al celor care isi rezuma existenta la orasul paralel din Palas, unde muncesc, mananca si din care evadeaza doar pentru cateva ore de somn pe noapte, nici nu conteaza unde.
Exista viata in smartphone, care te scuteste sa privesti in jur si sa vezi lucruri care nu iti plac. Exista viata acompaniata de binge watching si care te transporta intr-un univers in care personajele preferate ajung mai reale decat propria familie. Exista si viata traita in televizor, care incepe sa iti fure reperele, iti ofera viata sub asediu, in care esti biet muritor sub atacul sorosistilor, basistilor, iohannistilor, multinationalelor ce nu vor avea liniste pana cand nu-i vor veni de hac postasului care iti aduce pensia sau Guvernului care promite cativa lei in plus.
Exista viata intr-un cocon, care te scuteste sa mai ai vreun dram de speranta, cata vreme Illuminati, membrii grupului Bildenberg, masonii si Mugur Isarescu te-au predestinat la saracie. Nu noi nu muncim destul, ci ne fura oculta mondiala.
Cu o administratie care poate fi „la furat“ si fara sa fure, de cele mai multe ori progresul se petrece la Iasi impotriva firii. Dar se petrece, pentru ca anii trec, oamenii se schimba, iar metodele de supravietuire devin mai sofisticate. Iti construiesti viata fara vreun ideal sau apartenenta la o comunitate. Chiar fara a fi ideala, situatia in care fiecare e pe cont propriu ne ajuta sa traim impacati si maine, si poimaine. „Niciodata nu suntem destul de multi si niciodata nu parem suficient de bine organizati.“ Leacul pare sa fie sa nu mai avem nici o asteptare de la ziua de maine. Asa ca, onorat prezidiu, avand in vedere cele de mai sus, de ce ne-am uita la sedintele de consiliu local, mai ales ca doar se vede, nu si aude?