Primele zile ale toamnei înseamnă reînceperea activității scenice, după o binemeritată vacanță de încărcare a acumulatorilor personali cu energie și creativitate. Chiar dacă, privite din exterior, teatrele păreau în hibernare, în interior se coceau proiectele pe care publicul le va urmări cu bucurie la rampă în lunile următoare. Lumea teatrului nostru e departe de-a fi armonioasă și senină. La fel ca întreaga societate, e agitată adesea de breaking news-uri și decizii discutabile.
Un scandal a izbucnit săptămâna trecută în acordurile grave ale gongului inaugural. Actrița Dorina Lazăr, director al Teatrului Odeon București, a fost demisă într-un mod bâlbâit de Primăria Capitalei, în finanțarea căreia se află instituția. Povestea are o istorie mai lungă și mult mai încâlcită decât se vede la suprafață. Dorina Lazăr a condus mai bine de 20 de ani Odeonul (ca director artistic, până în 2003, apoi ca manager), impunându-l ca unul dintre cele mai bune din țară, deschizându-se tinerilor, proiectelor inedite, noilor forme artistice. Însă Primăria București are alte criterii și nu e prima dată când funcționarii de-acolo se umplu de ridicol. Prin primăvară, când edilii voiau să ia Odeonului spațiile de depozitare și atelierele din Giulești, spații absolut necesare unui teatru – că nu poți lăsa decorurile afară și, la un repertoriu serios, se strâng ceva elemente scenografice –, Dorina Lazăr n-a fost de acord, pe bună dreptate. A avut apoi evaluare, conform legii, care a durat până-n aprilie, comisia i-a pus nota 9,23, iar contractul de management a fost reînnoit. La numai câteva zile, o altă adresă de la Primărie o contrazicea flagrant pe prima, demițând-o pe directoare fără explicații precise, invocând niște elemente de management financiar. Contradicțiile sunt cât casa, cusătura cu ață albă e evidentă. Primăria București nici măcar nu s-a sinchisit să se acopere din punct de vedere legal (în demitere se vorbește despre contract de muncă, dar managerul are contract de management, nu s-a respectat perioada de preaviz, demiterea se face după ce noul contract a fost parafat ca urmare a evaluării pozitive etc.). Altcineva vrea directoratul aici. Deja un manager interimar a fost desemnat, actorul Cristian Șofron. S-au făcut conferințe de presă, s-au trimis comunicate, dar situația e clară: Primăria are alte planuri, nu e interesată de performanțele instituționale și de cadrul legal, vrea acolo pe cineva care să execute comenzile, iar portițele administrative s-au inventat rapid. Descotorosirea de un manager care și-a făcut treaba se face îngălat, fără jenă, fără respectarea legii. Nu știu dacă Dorina Lazăr va ataca decizia în instanță, dar are toate temeiurile legale s-o facă și să câștige. Ar trebui s-o facă, pentru a nu lăsa politica să intre, la început de stagiune, pe poarta din dos a teatrului și să maculeze și scena românească.
Festivismul, tezismul ne vor face să se distanțăm emoțional de propria istorie
Tot în vară, la un alt teatru din București, Teatrul Dramaturgilor Români, fondat special de Primăria Capitalei anul trecut, lucrurile sunt minunate! E, pe site-ul lor, un anunț ce vorbește despre un concurs național de dramaturgie românească, anunț pe care, citindu-l, te trec fiori reci pe șira spinării. Un aer vetust, stătut, vine dinspre proaspăt deschisul TDR. Nu cred în necesitatea acestui așezământ. Sunt atâtea teatre naționale și altele care onorează dramaturgia română și o fac de la onorabil la exemplar. Dar nu grija pentru piesele de teatru autohtone i-a mânat în luptă pe cei de la consiliul general al Capitalei, altele sunt interesele și anume banul public, răsplătirea simpatizanților și manipularea publicului. Într-o etapă istorică în care teatrul nu mai este în principal un mediu literar, când se scriu texte pentru scenă în formule inovative tematic, ca proces de elaborare, în sistem colaborativ, era mai profitabil cultural să se orienteze spre aceste areale. Sigur că nu-i oprește nimeni pe practicanții noilor forme să se înscrie la acest concurs, dar din formulare enunțului reiese mai mult ca sigur că nu noile dramaturgii sunt în atenția acestei întreceri. Cum sună: „Tema pentru prima ediție este Unirea în destine individuale, temă propusă cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire“. Am avut, la începutul anilor ’90, o mică bursă de studiu pentru cercetarea cenzurii comuniste în teatru. M-am documentat serios și vă zic că formularea asta pare desprinsă dintr-o lozincă de dinainte de ’90. Conceptul acestui concurs dă o puternică senzație de întoarcere în trecut, și nu pentru a-l revizita istoric, ci pentru a-i readuce în prezent dimensiunile desuete. Ce mai scrie: „Juriul va avea în vedere, la lectură, criterii privind calitatea scriiturii, originalitatea subiectului, respectarea temei Unirea în destine individuale, relația teatrului cu societatea, acuratețea limbajului adaptat temei. După o primă selecție se vor alege cinci texte care vor fi cercetate la atelierele de dramaturgie din cadrul Mansardei Dramaturgilor Români (Muzeul Național al Literaturii Române), fiind mai apoi prezentate publicului larg în spectacole-lectură în spațiile TDR. După vizionarea spectacolelor-lectură, juriul va desemna textul câștigător care va intra în producție în stagiunea următoare la Teatrul Dramaturgilor Români, rămânând în repertoriul acestuia“. Textele vor fi „cercetate la atelierele de dramaturgie“, prezentate în spectacole-lectură, apoi juriul va alege premiantul. O procedură bizară, la fel de confuză ca exprimarea aceasta patriotardă, care nu prea văd să inspire creații adecvate momentului 2017. Mi-ar plăcea ca rezultatele să mă contrazică!
Și de ce trebuie să celebrăm, la modul forțat, artificial, pur declamativ, împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire? Neîndoielnic, e un moment esențial în istoria noastră, dar stilul în care se prefigurează celebrarea va avea un efect advers celor firești. Festivismul, obligativitatea, tezismul ne vor face să se distanțăm emoțional de propria istorie. A mai fost acum câțiva ani un moment similar, la 300 de ani de la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu, când teatrelor naționale le-a fost impusă de Ministerul Culturii realizarea unor spectacole tematice.
Evenimentele de debut de stagiune sunt, firește, mult mai numeroase și vor oferi publicului ocazia de-a se delecta cultural. Septembrie-octombrie sunt lunile de vârf festivalier – o repertoriere arată că în următoarele trei luni se desfășoară 18 festivaluri organizate de scenele profesioniste –, se anunță programe atrăgătoare, producții importante, invitați de top din străinătate. Dar cele două bătăi de gong în falset asupra cărora am dorit să atrag atenția, căci mai există și altele, nu dau bine în agenda sezonului 2017-2018. Aplauze!