Închipuiți-vă alerta în care am intrat marți, când computerul de la birou a refuzat să mai funcționeze! Se deschidea, lucra puțin, apoi se închidea inexplicabil. Telefoane, echipe de intervenție, alarme, cabluri, mufe, tehnicieni, computeriști, panici pe toată linia.
Firește că aveam un backup, precedente experiențe similare m-au învățat minte, dar chestiuni ultra-urgente se cereau soluționate exact atunci. Din fericire, în scurt timp, totul s-a rezolvat. Problema era un acumulator auxiliar pe care-l folosesc pentru ca eventualele căderi de curent, destul de frecvente, să nu-mi afecteze munca. L-am înlocuit și totul a mers strună.
Toată lumea interesată de această a X-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr mă întreabă ce recomand din programul abundent. Nu pot decât să vă recomand… totul. Bread and Puppet Theater, Gigi Căciuleanu, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Bobi Priocop, Andrei Măjeri, Cinty Ionescu, Teatrul Giuvlipen, artiștii veniți pentru prima oară în România, numai la Iași (din SUA, Vietnam, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Africa, Brazilia, Scoția, Anglia, Grecia etc.). Cel mai bine e să citiți programul cu detalii, genul de spectacol, povestea (dacă are una), actorii din distribuție, regizorul, să vedeți recomandările pe vârste. Și să alegeți!
Teatrul „Luceafărul“ a produs, pentru FITPTI, un proiect ieșit din obișnuit – Harta senzorială a Iașiului. E o combinație spectaculoasă de teatru, istorie culturală şi patrimoniu, care își propune să readucă în prezent secvențe importante din trecutul orașului. Case uitate, cu episoade semnificative pentru zestrea spirituală a României și nu numai, și elemente specific teatrale sunt reunite într-un tur performativ în care memoria va fi reactivată pe cale senzorială. Fiecare participant la acest tur va trebui să aibă la el trei obiecte pe care le-ar lua oriunde s-ar duce. Echipa proiectului îi include pe Cristina Modreanu (concept și coordonare artistică), Maria Draghici (grafică și video-documentare), Ioana Gonțea (documentare), Ioana Iordache, Elena Zmuncilă, Dragoș Maftei și George Cocoș (actori). Traseul presupune popasuri în câteva locuri speciale, o serie de instalații video și audio site-specific prezentate fie în case private, acolo unde este posibil, fie în spații publice cu o istorie semnificativă, completate de conversații cu persoane de care se leagă istoria casei. Trecutul și prezentul orașului se întâlnesc în acest fel foarte special.
O trupă de o longevitate extraordinară
Bread and Puppet Theater a fost fondat de Peter Schumann în anii ’60, iar ceea ce a cucerit atunci și a rămas la fel de intens și acum e componenta militantă a producțiilor sale. Schumann are acum în jur de 80 de ani, dar nimic din trecerea anilor și din dificultățile inerente întâmpinate în cursul atâtor decenii de activitate, într-o cultură intens concurențială, unde trebuie realmente să te bați pentru fiecare proiect, nu i-au temperat avântul artistic și civic. În continuare, producțiile culturale Bread and Puppet sunt inspirate din problemele momentului – înarmare, război, neglijarea planetei, foametea, liberalismul veros etc. basic bye bye cantastoria extravaganza este titlul a ceea ce artiștii Bread and Puppet vor prezenta în această primă vizită festivalieră în România, exclusiv la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași.
Sâmbătă seara, de la ora 19, scriem prin FITPTI istorie teatrală la Iași. Seara va include cinci cantastoria (formă de reprezentație în care actorii susțin numerele în forme cântate a capella): 1.The Foot, 2. Fire, 3. Tina, 4. 3/4 Empire, 5. Possibilitarians, creații realizate de Peter Schumann în diverse etape ale traseului său creator, de la începutul anilor ’80 până în 2017. Va fi, într-un fel foarte special, posibilitatea de a recupera ceea ce publicul român nu a avut ocazia să vadă până acum, coborând în timp în istoria unei trupe de o longevitate extraordinară, cu un stil unic, care melanjează actoria, cântatul live, pancartele, gravurile, păpușile și măștile supradimensionate, realizate din papier maché, bambus, materiale reciclabile, în general. Un alt element inedit specific Bread and Puppet este faptul că la fiecare reprezentație artiștii și spectatorii împart la final o pâine frământată și coaptă special. După hrana spirituală care este teatrul, urmează hrana materială, aceea fundamentală, de zi cu zi, pâinea. Pâinea ieșeană a lui Bread and Puppet Theater e frământată și coaptă chiar de artiști.
Și tot astăzi, în Prologul FITPTI, vernisăm Selfie Automaton, expoziția care a reprezentat România la Bienala de la Veneția din 2016 și care apoi a ajuns la Utrecht. Acum automatele expoziției se află în premieră în România, mai întâi la Iași, și vor putea fi văzute în foaierul de la parter al Teatrului „Luceafărul“. Nu e o expoziție de tip clasic, în care vii și privești. E genul de expunere activă, în care privitorii trebuie să dea la pedale, să învârtă o manivelă pentru a anima obiectele din expoziție. De vizitat, obligatoriu.
Curatoriind FITPTI atâția ani la rând, mi-am dat seama pe viu despre diferențele de stiluri culturale dintre oameni și țări, despre cât de surprinzătoare și de frumoasă e lumea în care trăim. Anul acesta, cu atât mai mult cu cât conceptul FITPTI și tema sa sunt Orizonturi, emblemă sub acoperirea căreia am reunit artiști din 29 de țări de pe 6 continente. Poftiți la FITPTI!