A trecut un an de la alegerile parlamentare, iar scena politică este încremenită. PSD rămâne strâns unit în jurul lui Dragnea, în ciuda încercărilor lui Victor Ponta de a rupe ceva din zestrea social-democraților.
PSD a comis nenumărate gafe din ianuarie încoace, însă partidul se menține sus în sondaje, fără să-și facă mari griji în privința viitorului imediat. 2018 nu este an de alegeri, însă peste doi ani urmează confruntarea pentru Cotroceni, care întotdeauna se lasă cu scandal. E și miză mare în joc, pentru că de vreo trei mandate încoace PSD câștigă la pas orice tip de alegeri, mai puțin prezidențialele. Social-democraților le este greu să întrunească 50 la sută plus unu din voturi, indiferent dacă în turul întâi candidatul lor obține 38 sau chiar 42 la sută.
Dacă la PSD lucrurile sunt stabile, iar partidul nu prea are cum coborî sub 40 la sută (gândiți-vă la armata de primari din teritoriu!), în zona opoziției lucrurile nu-s deloc limpezi.
PNL și USR au luat împreună în 2016 aproape 30 de procente, dar nu e clar dacă scorul cumulat al celor două formațiuni ar fi cu mult mai bun dacă alegerile ar avea loc duminica viitoare.
PNL și-a ales un nou lider, Ludovic Orban, însă creșterea ușoară a liberalilor nu sperie deocamdată PSD-ul. Dovadă că Liviu Dragnea și ceilalți lideri ai stângii nu văd în PNL pericolul cel mare. În schimb, dușmanii PSD sunt Iohannis, societatea civilă și mai ales DNA. Plus eventual Soros.
Liberalii par să se fi trezit din letargia primului an de opoziție, dar multe dintre ieșirile liderilor PNL sunt defazate și lipsite de consistență.
PNL ar fi trebuit să amendeze primul derapajele PSD, că vorbim de momentul cu OUG 13 sau de deciziile total neinspirate ale guvernului pe teme economice. Liberalii încă dau senzația că lovesc în gol și că nu știu cu adevărat cum să acționeze. Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă care ar fi fost consecințele politice dacă guvernul PNL ar fi avut în stradă împotriva sa sute de mii de oameni. Probabil că PSD n-ar fi ratat momentul și ar fi forțat preluarea puterii.
Pe de altă parte, e adevărat că multe dintre canalele media importante sunt arondate PSD-ului, temele social-democraților fiind preluate rapid de televiziunile de casă care știu să facă scandal din te miri ce. PNL n-a avut nici o strategie de a contracara blocajul mediatic la care a fost supus, socotind că zona online e suficientă pentru promovarea mesajelor. Însă nu vei fi preluat dacă nu produci evenimente, iar PNL a suferit la acest capitol, dând senzația că e incapabil să iasă din zona atacurilor previzibile și fără substanță.
Liberalii n-au putut capitaliza nici din lupta împotriva corupției, pentru că în interiorul partidului sunt mulți oameni care gândesc la fel ca amicii lor din PSD. Ne referim aici nu doar la parlamentarii liberali, ci și la primarii de prin județe care nu văd nici ei cu ochi buni cum e cu traficul de influență sau cu abuzul în serviciu.
Dacă liberalii n-au fost convingători pe subiectele care au vizat justiția, alta era așteptarea de la USR. Un partid tânăr, format din oameni noi, nu avea voie să rateze momentul prielnic. Dacă ar fi acționat inteligent, USR ar fi crescut de la opt la sută (scorul din 2016) la peste 15 procente. Pentru asta avea nevoie de un mesaj ferm la centru și de ceva organizare în teritoriu. Nu s-a întâmplat nici una, nici alta, ba mai mult, USR și-a mazilit liderul, îngrețoșând bună parte din electoratul care a girat acest partid anul trecut.
USR e scindat, nu știe încotro s-o apuce, iar bătălia cu PSD e ridicolă, câtă vreme în interiorul formațiunii e un haos de nedescris. În județe, filialele sunt ca și inexistente, iar USR nu înțelege că dacă vrea să rămână un partid de 10 la sută are nevoie de organizații în fiecare județ al țării.
Dacă adăugăm și slaba coordonare din Parlament dintre PNL și USR, atunci avem imaginea unei opoziții care nu e în stare nici măcar să enerveze PSD, darămite să clintească un colos cu structuri bine înfipte.
Socotit de mulți o mare speranță, Dacian Cioloș pare să nu știe nici el dacă să intre abrupt în politică sau să mai stea o perioadă pe tușă și să aștepte momentul prielnic. Platforma România 100 e puțin vizibilă, iar transformarea acesteia în partid ar putea fi o soluție doar dacă Dacian Cioloș chiar vrea să se apuce serios de politică.
Există la ora asta în societate o mare frustrare, legată de faptul că actuala clasă politică nu mai este reprezentativă. Ar mai fi loc de o formațiune nouă, dar pentru asta e nevoie de implicare totală, acțiune și oameni serioși în toată țara.
Deocamdată nu sunt prea multe soluții în zona opoziției, pentru că fiecare vrea să alerge de unul singur. Din acest motiv, PSD n-are motive să se teamă și va continua să facă prostii zi de zi, profitând și de faptul că alternativa întârzie să apară.