Ei, as! Lumea asteapta degeaba, la fel cum chibitii cauta ca prostii ziua in care domnii Badea si Copos isi vor fi muscat pina la singe limbile, inainte de a vorbi prostii.
Politica si fotbalul sint doua ramuri firave de pe acelasi copac cu radacini scurte. Personajele care le umplu se aseamana, in discurs, pina la contopire. Liderii partidelor vorbesc de Europa, sefii de cluburi, de Liga Campionilor. Basescu il scoate la inaintare pe Boc, Eltonul viitorului nostru guvern pedist. Becali se lauda cu Banel, individul care aduce cu Monica Macovei, macar, vorba comentatorilor de la „Minutul si scorul”, la „determinarea cu care alearga”. Vanghelie deprinde apucaturi ecologiste, lasind in urma-i aceeasi dira de uluire pe care o lasa si un Mutu cumintel si serios, care a abandonat prafurile Idiotului pentru goluri de om destept. Vadim face transferul anului pentru targetul bine definit al soferilor de tir, aducind o Zavoranca in partid cu acelasi nesat cu care ziarele de miine, 29 iulie, vor consemna transferul lui Chivu la Inter Milano.
Peste toti si peste toate, Mitica Dragomir – ce personaj fabulos de Kusturica! – sustine ca avem un fotbal peste cel din Germania, la fel cum poti auzi si o droaie de politicieni, care vorbesc despre cit de benefic a fost, in politica noastra, efectul pampersilor (nota: sintagma corecta si plina de rumegus e „asanarea clasei politice”).
Politica si fotbalul sfideaza matematica. Cele doua tate vulgare ale Romaniei se intilnesc pe fabulosul tarim unde 100% adunat cu 100% da tot 100%. In existenta noastra electronica, stirile din fotbal si din politica ne ocupa tot spatiul virtual. In mod egal si, in acelasi timp, total.
Politica si fotbalul seamana ca doua picaturi de scuipat. Basescu si Iliescu fac a mite in calduri, mieunind amenintator una in directia celeilalte, prin comunicate de presa si scrisori deschise. Cotoii Badea si Copos isi dau la gioale folosind cam aceleasi metode. Care naiba o mai fi diferenta dintre politic si fotbal, dintre dreapta si extrema dreapta Banel, dintre stinga si stingul Atotdribleurului Hagi? Sau ce mai separa, oare, doctrina de partid de clasica schema a patru-patru-doi-ului? Care o mai fi, in fond, diferenta dintre Codul Rosu si Laurentiu Rosu?