Cred ca din cauza ca vinzatorii sint in mare parte taranoi mizerabili si nu au simtul igienei (na, ca am zis-o!). Se pipi dupa zid si dup’aia iti vind cirese. Dar cind consoarta se incordeaza hotarita si tipa sa-i aduci harbuz la miezul zilei (40o C – n.a.), nu mai tii cont de detalii. Te executi, iei sacosa de heavy duty si accezi pe poarta mare cautind cu urechea strigatul care parca vine din strafundul copilariei: hai la harbuuuz!
In mijlocul unui morman de pepeni statea o harbuzareasa tuciurie, transpirata si grasa ca porcul, cu niste tite cit pepenii pe care-i oferta. Nu puteam sa nu ma gindesc la transpiratia incleiata sub ele. Imi zice ca-i din Dabuleni, linga Drobeta. Ma gindesc ca pepenele are coaja destul de groasa cit sa nu patrunda seul de pe copitele ei cand mi-l alege. Cum il vrei, mai mic, mai mare? Ii zic ca il vreau sa nu fie crud. Na la mama. Opt kile jumate de pepene deloc crud. Chiar vested. Optzeci si cinci da mii. Esti proasta, cucoana, nu vezi ca-i vested, cum sa-l iau? Pai, ai zis sa nu fie crud si ti l-am gasit. Pe caldura asta ma vestejesc si eu. Nu la fel de vestejiti erau cei trei dabuleneni care se odihneau la umbra si interveneau in situatii de insolvabilitate a debitorului.
Acasa am facut-o pe-a victima. Vai, ce putini pepeni erau, cum m-am batut pentru asta, deci e bun asa cum e. Ne-am pus la masa civilizat, am luat cutitul si nu m-am oprit pina nu am feliat subtire tot bostanul. Fiecare incizie o simteam sfirtecand o tita de-a basoaldei cleioase care a respirat spre mine la taraba doi.