Dacă ați fost atenți la știri și a mai rămas loc și de știri internaționale, poate ați auzit și de homarii din Elveția. Conform unei legi trecute recent, din martie 2018 va fi ilegal ca homarii să fie fierți de vii. Bucătarii vor fi obligați să îi amețească sau să îi omoare înainte să îi arunce în apa clocotită și trebuie să îi păstreze într-un mediu „cât mai apropiat de cel natural“ înainte să îi gătească.
În prezent, este neclar dacă homarii pot simți sau nu durerea. Părerile, inclusiv în comunitatea științifică, sunt împărțite. Până de curând, se credea că homarii au un sistem nervos prea rudimentar pentru a simți sau procesa durerea. Experimente mai recente arată însă că homarii „fug“ de șocurile electrice atunci când știu că urmează să le primească și, dacă li se pune acid pe antene, încearcă imediat să îl îndepărteze. Problema homarilor – și a cercetătorilor – este că nu pot deduce cu certitudine că aceste comportamente au legătură cu instinctul de supraviețuire al oricărui animal sau sunt o expresie a durerii. Cu alte cuvinte, ne închipuim că ei reacționează la durere pentru că noi am simți durerea în condiții asemănătoare, dar nu putem ști cu siguranță acest lucru. Poate că atunci când dau din coadă, în apa fierbinte, este doar o reacție la un stimul nou și nu o încercare disperată de a ieși din închisoarea care clocotește. Tot despre homari mai vorbesc un pic. Faptul că ar putea să simtă durerea a fost suficient pentru a se interzice, prin lege, să fie „torturați“ la gătit. În Elveția este considerat un fapt din categoria cruzimii împotriva animalelor și este de natură penală.
Acum voi vorbi un pic despre porcușorii de Guineea din Elveția. Acest text nu este nici despre porcușorii de Guineea. De acum zece ani, este ilegal ca elvețienii să aibă în casă unul singur, deoarece nu sunt fericiți singuri și au nevoie de prieteni. În caz de nevoie, proprietarii pot apela la agenții matrimoniale pentru porcușorii lor sau la servicii de închiriere de animăluțe de casă, în cazul în care nu sunt dispuși să cumpere o pereche. Tot în pereche este obligatoriu să trăiască papagalii, peștișorii aurii și pisicile care trăiesc doar în interior.
Și pentru câini există legi speciale. Acest text nu este nici despre câinii din Elveția. Când cumpără un câine, oamenii sunt obligați să prezinte un certificat de competență care demonstrează că știu să se poarte cu un prieten canin. Până în 2017 era obligatorie absolvirea unor cursuri de proprietar de câine, dar s-a renunțat la lege în favoarea reglementărilor la nivel de canton. În continuare însă este ilegal să li se taie coada câinilor, câinii trebuie să poată alerga minimum cinci ore pe zi și este preferabil să nu stea foarte mult în lesă, ci să fie lăsați liberi pe cât de mult este posibil. În legislație au fost luate în considerare o serie de cercetări privind bunăstarea psihică a câinilor, care arată faptul că prietenii noștri cei mai bun trăiesc într-o continuă teamă de abandon. Pentru a face o comparație, sentimentul ar fi asemănător trăirilor pe care le au bebelușii care, de fiecare dată când părinții pleacă, au impresia că nu se vor întoarce niciodată. De asemenea, există cantoane în Elveția unde statul finanțează o poziție asemănătoare avocatului poporului, cu deosebirea că este un avocat al animalelor. Atâta timp cât fermierii și proprietarii de animale își pot angaja avocați, se consideră că și animalele au, la rândul lor, dreptul la apărare din oficiu.
Acest text nu este despre homari, porci de Guineea, peștișori, pisici sau câini. Am dorit doar să îmi amintesc pretențiile pe care ar trebui să le putem avea de la cei care conduc o țară.