— Vecine, tu nu cumva ești Capricorn?
— Eu mi-s Ion, nu-l cunosc pe ăsta de care zici tu. Poate semănăm.
— Mă refeream la zodie.
— La ce?
— Când ești tu născut, bre?
— Douăștrei decembrie.
— Clar, ești în zodia Capricornului. Deci o să ai noroc azi.
— De unde până unde știi tu că o să am noroc, dacă toată viața am fost ghinionist? Dacă un singur scaun este rupt în autobuz, eu mă pun pe el. Dacă o singură femeie este nebună în satul ăsta, eu m-am însurat deja cu ea. Dacă…
— Așa ți-au zis la horoscop, la televizor. Mare atenție pe unde mergi, s-ar putea să găsești chiar și bani pe stradă.
— Dacă îmi cumpăr televizor, se arde după trei zile. De asta nici nu îmi mai iau. Poa’ să zică ăștia ce-or zice, nu cred în telescoape și periscoape. Unde nu mă pricep, nu mă bag.
*
— Să-ți dea bunul Dumnezeu sănătate, cu stetoscopul tău cu tot, vecine!
— Dar cum de ești așa de vesel? Să nu spui că am avut dreptate.
— Oho, și încă cum! După ce am vorbit ieri, am plecat cu ale mele pe cap, doar știi că eu sunt mai trist de felul meu. Când să pun mâna pe poarta casei, văd ceva în șanț. O fi o bucată de ziar, mă gândeam. Sigur e bucata cu anunțurile cu morți, că eu, la ce ghinion am, numai de ei aud. Hai să văd după cine se mai face abur, zic. Când m-am aplecat, pfffff…
— Te-ai înțepenit de spate.
— Al naibii, că nu. Deși de obicei așa pățesc. De asta nici nu pot să fac treabă, că mă taie șalele. Dar de data asta, să vezi și să nu crezi, nu era ziar, era o bancnotă de cincizeci de lei!
— Nu pot să cred!
— Vecine, m-a lovit norocul cu camionul, dacă-ți poți închipui așa ceva.
— Vezi, altă dată să ai încredere în horoscop, ăștia știu să citească în stele. Și ce e scris în ele, în frunte ți-e pus.
— Tu îți dai seama că dacă mai găsesc încă trei bancnote, o să am două sute de lei?
— Ce știu eu, poate găsești încă zece, treaba ta, se pare că e lună bună pentru Capricorni. Banii tăi, norocul tău.
— Ce au zis azi? Găsesc și azi?
— Nu știu, încă nu a fost rubrica. Dar oricum nu prea am timp să mă uit, uite câte lemne am de spart.
— Tu te gândești la lemne când e vorba de norocul vieții mele? Ți le sparg eu, tu numai stai și urmărește emisiunea.
— Bine, dacă insiști, eu te ajut.
*
În fundul curții lemnele trosneau sub lama toporului, parcă ținând ritmul unui cântec ciudat despre miliarde, pe care tăietorul îl compunea din mers. De la geam, vecinul admira sporul acestui norocos, căruia dacă i-ar fi propus cincizeci de lei ca să-i spargă lemnele, ar fi primit probabil un scuipat între ochi.