Wolfgang Wagner ar dori sa fie fiica lui Katharina, fructul celei de-a doua casatorii. Pentru a-i dovedi capacitatile, Katherinei i-a fost facuta cadou regia spectacolului cu Maestri cintareti din Nurnberg. Cadou otravit au spus unii, in masura in care examenul a fost extrem de sever, Maestri cintareti si apararea „sfiintei arte germane” fiind la un moment dat opera model a propagandei lui Hitler.
Katharina Wagner schimba datele operei, ce se petrece in versiunea imaginata de ea in anii 1930, intr-o sala de universitate, unde maestrii cintareti sint profesori, iar Hans Sachs face figura aparte, infatisat ca pictor, refuzind toga, fumind etc. Criticii sint toti de parere ca diverse scene includ intreaga „zgura” la moda in montarile moderne. Statui ce reprezinta 12 artisti, intre care nu lipseste Wagner, alaturi de Bach, Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller, Kleist, Lessing sau Holderlin, infatisati ca niste marionete uriase, sint puse pina la a se masturba in fata unui Hans Sachs cu miinile legate, ceea ce ar da imaginea parodica a disputei dintre cei vechi si moderni. Katharina Wagner nu pare sa dea inapoi, raspunzind ziaristilor ca a fi huiduit face parte din caietul de sarcini al unui director. Alti critici vorbesc mai indulgenti de „umor, parodie si deriziune”. Cert este ca pretendenta la functia de director al Festivalului a fost huiduita si aplaudata in acelasi timp; dupa opinia unui cronicar de la britanicul „The Telegraph”, cantitatea ar fi fost aproape egala, poate cu un spor neinsemnat de huiduieli.
Ca drama comica a lui Wagner a fost bulversata, aproape ca nu intereseaza pe nimeni. Pentru unii critici francezi, bulversarea ar fi fost chiar compensata „de o directie a actorilor cu vivacitate si un sens al umorului comunicativ”, in ciuda libertatilor mari fata de textul original si a unor cintareti, in majoritatea lor mediocri.
Ceea ce conteaza este miza inscenarii Katharinei Wagner, daca ea o face o concurenta viabila la functia de director al Festivalului. Raspunsul celor mai multi critici este ambiguu: si da, si nu. Pentru unii Katharina, care nu a realizat pina acum opere decit pe scene de mina a doua din Germania si la Budapesta, ar fi suficient de calificata pentru a prelua succesiunea de la tatal ei. Pentru altii, demonstratia ultima nu a fost concludenta si nu ar pune-o pe picior de egalitate cu celelalte candidate. Fiica lui Wolfgang din prima casatorie, Eva Wagner-Pasquier, ramine un respectat consilier artistic, de ani de zile, al Festivalului de la Aix-en-Provence. Nike Wagner, fiica lui Wieland Wagner, fratele decedat in 1966 al lui Wolfgang, muzicoloaga, este si ea o pretendenta de durata si cu un curriculum valabil.
Ultima incercare de a-l detrona pe Wolfgang Wagner dateaza din 2001, cind el si-a propus sotia, Gudrun, ca succesoare. Fundatia Wagner, de care depinde soarta Festivalului, a respins-o atunci pe Gudrun, alegind-o pe Eva Wagner-Pasquier. Wolfgang a parat impotrivirea declarindu-se director pe viata al Festivalului si anuntind ca la nevoie, pina la maturitatea artistica a fiicei sale Katherina, Gudrun va fi inlocuitoarea lui. Jocurile nu sint facute si nu este deloc clar, cum se va orienta Fundatia, potrivit presei germane, nemultumita de felul in care Wolfgang conduce Festivalul si de retragerea unor artisti de marca din spectacolele de la Bayreuth, cum a fost, de exemplu, cazul lui Waltraud Mayer. O reuniune a Fundatiei Wagner este prevazuta dupa inchiderea, la 28 august, a actualei editii a festivalului. Cum se va incheia lupta pentru putere la Bayreuth ramine un caz de studiu, dar, cum scria cu umor un critic muzical francez, cel putin nimeni nu a fost banuit pina acum de vreo tentativa de… dopaj.