Am asistat in repetate rinduri la denunturi sau autodenunturi publice ale investitorilor in fotbal. Cind se dezbraca de sacoul de politician, de exemplu, si poarta puloverul de patron al Stelei, Gigi Becali isi permite, periodic, sa marturiseasca, ba chiar si rizind, ca a mai platit cite un arbitru, ca stie foarte bine cum seful comisiei centrale de arbitri este milionar in euro datorita matrapazlicurilor pe care le face s.a.m.d. Iar tu, telespectator cu capul impuiat de Europa si de eterna si fascinanta dezvoltare a intregii societati, astepti, pe buna dreptate, ca institutiile statului sa se sesizeze, ca autorul declaratiilor sa fie chemat de vreo Procuratura, de vreun DNA pentru a fi anchetat. Insa lucrul acesta nu se intimpla niciodata.
Oamenii din fotbal pot declara orice, pot alerga cu sacose de bani negri dupa jucatorii altor echipe, urmati de un cird de televiziuni, arbitrii pot face, fara frica vreunui control, averi uriase din mia de euro pe care o iau pentru un meci, investitorii frustrati pot declara cit vor ei ca au fost furati de propriii jucatori – nici o institutie a statului nu pare preocupata de aceste lucruri.
Mai nou, lumea fotbalului a inceput sa produca evenimente cu iz mafiot, sub protectia aceleiasi indolente a institutiilor, fie ele din fotbal sau din afara lui. Un jucator al echipei Jiul Petrosani, club din a doua liga al carui patron este Alin Simota, Mihai Lungan, a venit cu jalba in protap la televiziuni si la politia locala, sustinind ca a fost batut de bodyguarzii patronului, pe motiv ca n-a vrut sa-si prelungeasca contractul cu echipa. Dintii sparti, coastele rupte si numeroasele vinatai de pe corp ar fi fost de ajuns sa scandalizeze institutiile unui stat de drept. Alt jucator al aceleiasi echipe, Ovidiu Istinie, mai putin vorbaret, accepta doar sa confirme subintelesului public zvonul ca ar fi fost rapit, sechestrat si batut, intrucit a indraznit sa reclame faptul ca nu si-a primit drepturile financiare. Nu spune insa mai mult de-atit, intrucit, afirma jucatorul, „am familie, va dati seama…”. Iar dupa dezvaluirea acestor cazuri, alti jucatori, mai mult sau mai putin sub protectia anonimatului, au inceput sa dea declaratii prin care confirma nebunia din Valea Jiului, unde patronul Alin Simota pare a-si forma o echipa „competitiva” prin propagarea terorii printre jucatori.
Presa sportiva a prins subiectul si il dezvolta cu asiduitate. La fel cum a facut-o de multe ori, semnalind diferite meciuri trucate, semnalind diferente uriase dintre declaratiile privind pretul de vinzare a unui jucator si banii reali intrati la cluburi si de-acolo, innegriti, in buzunare dubioase. Niciodata insa anchetele declansate n-au dus la vreun rezultat. Inca nici un om din fotbal n-a platit pentru vreo ilegalitate dezvaluita de presa, chiar daca aceasta a fost adusa in fata opiniei publice cu dovezi de necontestat. Nu mai vorbesc despre sefii celor doua institutii majore care conduc fotbalul romanesc, anume F.R.F. si Liga Profesionista, care s-au remarcat pina acum doar prin sustinerea neconditionata a patronilor, fie ei si borfasi pe fata, pe principiul conform caruia „acestia, saracii, investesc pentru a tine in viata fotbalul, chiar daca au pierderi financiare uriase”. „Nimeni nu cistiga din fotbal”, se bate cu pumnul in piept Dumitru Dragomir, seful Ligii, de aceea trebuie sa-i respectam pe patroni, orice ar face.
Statul roman insa nu e condus de Federatie sau Liga. Statul roman, umbla vorba, ar avea legi, ar fi un stat care lupta impotriva coruptiei si a ilegalitatilor de orice fel. Luptind insa cu prea multa ardoare pe alte fronturi probabil, cele in care e vorba de termopane sau de tablouri, acelasi stat roman ingaduie formarea, in interiorul lui, a unui alt stat, Republica Fotbalistica Romania, in care nu mai exista legi, in care banii circula in pungi dintr-un buzunar in altul si in care, iata, fotbalistii sint batuti pentru ca indraznesc sa foloseasca si altceva decit picioarele, indraznesc adica sa se comporte ca niste oameni normali, si nu doar ca biete instrumente de imbogatire a unor smecheri.
Cu o asemenea perspectiva, in curind republica despre care vorbeam va acorda azil politic tot mai multor infractori ai societatii noastre. Iar noi ne vom uita emotionati nu cum lupta pe teren doua echipe de fotbal, ci cum lupta intre ei niste „magnati” pe un teren financiar lipsit de orice control legal.