Una dintre putinele productii de gen, care contrazice trend-ul enuntat mai sus, a fost difuzata de Antena 3 intr-o zi de simbata.
Istoria lui Bill Gates poate fascina orice individ de pe planeta asta – inclusiv pe Traian Basescu, lasat masca, daca va mai aduceti aminte, de prezenta si prestatia celui declarat, pina de curind, cel mai bogat om al planetei. Omul care ii uimea pe maturatorii somnorosi din fata sediului Microsoft din Capitala, pentru ca venise la intilnire cind de-abia se crapa de ziua, nu pare a fi nici pe departe tocilarul canonic pe care ni-l imaginam. Asta, in ciuda faptului ca si-a furat singur tineretea, dormind cite trei ceasuri pe noapte pentru a lucra. Si in pofida calitatilor sale de bun matematician. Si contrar imaginii sale de uscativ cu ochelari, care, conform standardelor colective internationale, da moaca perfecta a prototipului de „nurd”.
Ce-l deosebeste pe Bill Gates de locul strimt al tocilarului e faptul ca, dupa cum se precizeaza si-n documentar, a stiut foarte bine ca va face sacrificii pentru a obtine, mai tirziu, bani si pentru a conduce lumea intr-un anumit domeniu. Provenit dintr-o familie extrem de rigida in exprimare, din Seattle, fondatorul celei mai mari companii software din lume si-a „scandalizat” parintii cind a hotarit sa abandoneze Harvard-ul, chiar in ultimul an de facultate. Aceasta decizie le-a marcat istoria atit lui, cit si partenerului sau aproape la fel de celebru in lumea IT, Steve Jobs.
In definitiv, hotarirea sa rebela, de a rupe contractul de studii cu una dintre cele mai tari institutii academice din lume, ne-a deturnat si noua existenta; noua, celor care fie admiram munca Microsoft, fie ca o detestam, dar nu o putem ignora nici cind ni se strica PC-ul, nici cind spunem bancuri cu Gates, nici cind ne aducem aminte de frumusetea si „inteligenta” superioare ale unui calculator Macintosh.
Daca ati vazut documentarul despre care vorbesc, ati fi observat ca nici unul dintre angajatii sai sau, mai relevant!, dintre fostii colaboratori, nu spune nimic urit despre Bill Gates. Adeptii teoriei conspiratiei si cei care cauta micronul de negreata si-ntr-un fir de par vor spune ca Microsoft le-a inchis gura cu clauze de confidentialitate care ii vor urmari tot restul vietii. Este greu de crezut insa ca nu se va fi trezit nici un fost partener sau subordonat sa zica lucruri compromitatoare despre omul cu care a lucrat.
Nu, William Gates III nu este nici pe departe un sfint. Va plana intotdeauna asupra sa perioada tulbure in care firma Apple a facut prostia de a-i da acces la baza sa de date, si, drept urmare, se spune, mister Bill nu a avut vreo ezitare si a „imprumutat” patentul pentru Microsoft Windows. Dar nici un businessman nu a avut afaceri de succes fara sa fi negociat momente la limita moralitatii.
De ce am vrut sa povestesc aici despre acest individ? Nu sint angajat Microsoft, insa am simtit nevoia unui mic derapaj dupa ce, o vara intreaga, am fost urmarit de imaginea patronilor romani. In fond, e de preferat un om care face jocuri pe PC in care e distrus mediul inconjurator, decit unii care se ocupa in spatiul real de treburile astea.