Eram tare mindru de pistolul meu, nu mai aveam nici o treaba cu nimeni. Si dupa asta m-am dus sa ma intilnesc cu proprietarul ca sa-mi dea banii de chirie. Nu stiu cum, dar in loc sa-i dau eu chiria trebuia sa mi-o dea el. Si m-am dus acasa la mine, si proprietarul era acolo, dar de fapt el locuia acolo si mie nu mi s-a parut deloc ciudat pe moment, chiar daca toate lucrurile de acolo erau ale mele si brusc eu eram in vizita la mine.
Dar proprietarul nu voia sa-mi dea chiria, nu stiu de ce, si am inceput sa ne certam, dar nu de la bani, ci de la semnificatia cuvintului landlord. Sustineam chestii complet diferite, el zicea ca inseamna ceva legat de bani si eu ziceam ca se refera la onoare. Apoi brusc m-am enervat, am scos pistolul si l-am impuscat cu o biluta cu Angkor Wat. Si dintr-o data m-am speriat foarte tare pentru ca, practic, omorisem un om, si mi-am dat seama ca trebuie sa fug, sa ma ascund. Dar, in loc sa fug, am luat ziarul sa sun la o companie de mutari ca sa vina sa-mi ia mobila din casa, sa n-o gaseasca politia. Trebuia sa las camera goala, sa nu ramina nici o urma.
Si m-am apucat sa spal pe jos cu ziarul, si, tot frecind podeaua, camera ramasese goala. Nu mai era decit biluta cu proprietarul si cu Angkor Wat. Apoi a batut la usa un vecin care ma intreba daca au fost instalatorii la mine. Si eu i-am zis ca nu ma mai intereseaza, ca eu ma mut, plec din tara, si i-am dat lui biluta cu proprietarul si cu Angkor Wat. Si el a luat-o si a inceput s-o scuture si sa rida, dar foarte, foarte tare, ca mi-am pus miinile la urechi sa nu mai aud.
Si m-am trezit.