La intrare în sala Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, publicul dă cu ochii de o sumedenie de bolovani autentici, iar pe fundal îl întâmpină o proiecție uriașă cu chipul lui Mao, elemente vizuale ce anunță ca semne structurale o parte din ceea ce va urma.
Spectacolul Aventura debutează abrupt, cu o scenă scurtă, una din cele 41 care-l alcătuiesc, în care Marc și Angels, soț și soție, discută despre ce înseamnă fericirea în concretizările ei faptice. Alfredo Sanzol, autorul madrilen al textului, unul dintre cei mai populari dramaturgi actuali, e atașat ca interes de subiecte ale zilei, precum aici criza, în formele ei economică și afectivă, anxietatea, banii și efectele lor, când lipsesc sau când sunt prea mulți, emigrarea etc. Sanzol scrie dintr-o perspectivă etică asumată, camuflând-o abil în situații dramatice și personaje credibile, scriind nuanțat, cu simț scenic. Are un stil foarte colocvial, desprins din viața reală, detectând trăsături, slăbiciuni umane pe care le reflectă prin eroi și acțiuni ce par, fără să fie documentare, ale noastre, ale prietenilor ori cunoscuților.
Aventura e un segment de realitate decupat cu știință dramaturgică și înrămat teatral, aparent un crochiu animat de câțiva indivizi banali puși în posturi oarecare, dezvoltate natural, hrănite de evoluția raporturilor dintre ei. Sunt patru femei și patru bărbați, într-o simetrie ce echilibrează, femeile și doi dintre bărbați, coacționari la o firmă din Barcelona deciși s-o vândă, evident cât mai bine, cum altfel decât unui chinez, pentru ca apoi fiecare dintre ei s-o poată lua de la zero. În altă parte. Sanzol strunește perfect ideologicul, distilându-l în contexte scenice verosimile, care descriu, dar și punctează subiecte atinse de politic. Timpul teatral e condensat la 19 zile, iar spațiul, la Barcelona și Shanghai, în această piesă în care unele dintre scene sunt doar precizări regizorale și tăceri sugerate prin puncte de suspensie. E o stilistică apropiată de cea cinematografică, cu fragmente rulate filmic, în care se mizează și pe focus, un minimalism adoptat scenic și de regizorul Theodor Cristian Popescu, care a utilizat traducerea Luminiței Voina Răuț.
Narativul teatral merge într-o direcție imprevizibilă
Inițial fundamentat pe atmosferă și pe relație, narativul teatral merge într-o direcție imprevizibilă, luând privitorii prin surprindere, crescând, în același tempo controlat, virând creativ când nici nu te-ai aștepta. Ideea de a obține cât mai mulți bani de la investitorul chinez duce într-o ironie de catifea, deșteaptă, eliberând doze de comic gradat, neanticipat, deci cu atât mai savuros.
Regia recurge, în spiritul textului, la o economie voită de mijloace de expresivitate, contând pe imaginea scenică, dar mai ales pe actorie. În acest plan, Theodor Cristian Popescu a așezat interpretarea în zona firescului cotidian, consolidând felul ingenios în care se țese intriga și crește conflictul doar din reașezarea continuă a raporturilor interumane.
O reașezare al cărei motor e dorința de câștig bănesc, o aspirație tipică firii omenești, prezentată cu amortizor, dar răsucită de Sanzol pe toate fețele. Pentru că banii n-au miros, dar alterează întotdeauna omenescul și legăturile cu ceilalți. Ceea ce se întâmplă și în Aventura: Sandra, cea care se ocupă de negocieri, declară că va face totul pentru a obține cât mai mult din această vânzare, finalmente și nebănuit, doar pentru ea, nu înainte de a le juca o mică farsă coechipierilor ei, ademenindu-i cu un câștig iluzoriu, doar pentru a-i face să-și dea arama pe față și pentru a-i abandona definitiv, mutându-se la capătul planetei.
M-a cucerit Aventura prin maniera dezinvoltă, fluidă, uimitoare în care e condusă dramatic și regizoral povestea, fără precipitări și accente excesive, cu mână sigură, cu un autocontrol care trece și în interpretare. Loredana Grigoriu, Sabina Brândușe, Ecaterina Hâțu, Mircea Postelnicu, Valentin Florea, Nora Covali, Victor Giurescu și Emanuel Becheru joacă impecabil, ca o adevărată echipă, reținut, fără stridențe, convingători în fiecare gest, pas, privire sau replică.
Toți sunt desculți (absența încălțămintei de scenă poate deschide o mică hermeneutică – legătura cu pământul, impasul economic sau doar simplitatea), mai puțin Lee și translatorul său, ținutele vestimentare, schimbate frecvent, indicând precis locul unde se poartă discuțiile (la birou, acasă, în călătorie).
Scenografia lui Cosmin Ardeleanu e evocativă prin mulțimea de pietre de mari dimensiuni răsfirate pe toată scena, printre care actorii își face traseele, amintind de geografia montană, aridă a Spaniei. Dar și sugestivă, prin proiecțiile care localizează și ele (Shanghai, Ibiza, Extremadura), fac zoom, facilitând jocul de planuri.
Perspectiva omului din clasa de mijloc
Aventura prezintă perspectiva omului din clasa de mijloc, cel mai atins de efectele crizei economice, de fapt de toate convulsiile prezentului, a cetățeanului pentru care o viață tihnită înseamnă un trai cât mai bun pentru sine și familia sa.
Realitatea ultimelor decenii a înregistrat cele mai mari valuri de migrație din istoria recentă. O migrație în principal economică, determinată de dorința de a o duce mai bine. Indiferent unde, în ce patrie, noțiune continuu redefinită, în ce limbă, la ce vârstă. Aventura e despre natura umană așa cum se reașază ea actualmente, despre cum arătăm nefardați, despre cauzalitățile care ne pot justifica faptele.