In postura de copil unic, fiecare dezvoltase o impertinenta egoista, datorita careia au obtinut ce-au vrut din partea parintilor, nascuti in sat ca si mine, cu facultati absolvite la zi, cu schimburi de noapte in fabrica locala, imbogatiti de mentalitatea ca tot ce fac – fac pentru copii.
Obiceiurile legate de nunta ale bunicilor le apareau mirilor drept vechi, depasite si de nepracticat, ca oricum nu e loc la bloc! Bradul, apa & turta miresei, barbieritul ginerelui, nuneasca si alte chestii rituale – de ce sa le facem? Nu ne plac si n-ai unde! Lautari? Avem MP3-uri cite vrei, computer si boxe, la ce sa dam bani pe lautari?
Educatia dizolvanta sau eclectica din anii ’90 s-a regasit in playlist. De la MC Hammer la Eminem & Parazitii, de la Madonna & Kylie Minogue la Shakira si Mandinga, de la Scorpions & Brian Adams la Scissor Sisters si Vama Veche, de la DJ Bobo la Aktiv, hituri de-o zi sau de-o ora! Toate insirate fara fade-in/fade-out pe-o instanta de Winamp, minuita la intimplare de doi tipi, intre care unul habar n-avea cum se umbla cu PC-ul, dar poseda o statie de amplificare profesionala si-a stat la paranghelie s-o pazeasca, sa nu i-o strice careva; celalalt, care stia sa manevreze CD-urile cit sa copieze continutul lor pe HDD, tocmai incerca sa se lanseze in entertainment-ul de mahala.
Masa si dansul „au avut loc“ – cum preciza invitatia scoasa pe imprimanta inkjet – la Restaurant Venezia, in centrul urbei. Cladirea fusese pe vremuri dedicata intrunirilor politice, slujise ca dormitor pentru garnizoana pe timpul regelui Carol si ca baie pentru soldatii sovietici, dupa razboi. A incaput pe mina unui fost mecanic auto, ce-a lucrat din 1990 pina-n 2005 in Italia, unde a strins capital, investind acum in zona, cu folos improbabil, fiindca n-are loc de baronii locali. Ce-a vazut pe unde-a fost vrea sa faca aici, dar… Bunaoara, circiuma e inconjurata cu santuri de piatra pe care curge lent apa de put spre Rastoaca, leganind gondole miniaturale. Din plastic.
Cele doua familii onorasera multe invitatii de-a lungul anilor. Li s-a raspuns la fel. Au venit indeosebi persoane trecute de jumatatea vietii, dornice sa se distreze… ca la nunta! Mare le-a fost uimirea – le-o citeam ca-n fisierele help impanate cu screenshot-uri – auzind muzica! Mai bine zis – nu auzeau nici o hora populara, nici o sirba sau brasoveanca, sa joace cum se joaca! Pe Still Loving You au topait un dans romantic. Pe Home Sweet Home (Motley Crue) au stat si-au baut ceva. Pe Bon Jovi, Mr. Big & etc. nu i-au ascultat. Baladele rock, ce umpleau „piata gri“ si-au cucerit/format(at?) generatia semi-ignoranta a insurateilor de-acum, au tinut pe ring, pina spre ziua, doar proaspat casatoritii si 5-6 perechi fidele. Nuntasii de-o virsta si de-o anume greutate au parasit localul putin dupa miezul noptii.
Unul a smuls o piatra prost lipita pe rigola ce insoteste canalul. Asteptam sa dea cu ea in geamul termopan, in vreo gondola sau vreo lampa cu abajur vernil. Omul zise catre muierea de alaturi: „Macar c-o piatra sa m-aleg de la nunt-asta!“. „Las-o naibii, c-am luat eu friptura-n poseta!“, veni replica.