În ciuda unui debut problematic, în urmă cu un an, cauzat și de vremea total nefavorabilă (două furtuni de amploare în aceeași zi), Afterhills-ul ieșean a reușit anul acesta să devină la nivel național un reper de luat în seamă în calendarul general de evenimente. Ceea ce nu este deloc puțin lucru, având în vedere deja clasicul și stabilul Untold și mai recentul Neversea.
O analiză obiectivă a acestei reușite, benefică pentru o întreagă comunitate, nu doar pentru organizatori și participanții la eveniment, trebuie să lase la o parte chestiunile subiective. Afterhills nu trebuie analizat prin prisma programului muzical (dacă ne place sau nu fiecăruia în parte ce se cântă sau mixează acolo ne privește), a ieșenilor deranjați de zgomot (poftiți, dragi ieșeni, la București, unde doamna Firea dă concerte zilnice din bani publici concomitent în 5-6 locuri din capitală fără să întrebe locatarii dacă le place house sau Vama), a mofturoșilor locali de profesie, dar și a tuturor ieșenilor pentru care, în general, soarele răsare și apune în fiecare zi strict pentru plăcerea lor.
În urmă cu un an, o seamă de ieșeni au dat o lecție de solidaritate destul de rară: au asigurat sprijinul (prin participare fizică și mesaje de susținere) pentru ca un mare festival de muzică să prindă și a doua ediție. Lucru care a avut un impact puternic asupra echipei de organizare, mult mai ambiționată pentru Afterhills 2018 și care, după toate aparențele, a stabilit un etalon în privința a ceea ce poate fi viitorul festivalului. Unul, să sperăm, prosper. De aici încolo, riscul financiar asumat de investitori poate fi transformat într-o sursă de prosperitate pentru industria de servicii din Iași (și nu numai). Cu un plus de atenție în zona de marketing/ vânzare și de promovare, Afterhills poate ajunge departe deși, din punct de vedere geografic, pentru români Iașul nu este o destinație tocmai ușor de atins. De aici și nevoia de eforturi suplimentare pentru a convinge cât mai mulți oameni din afara orașului – deopotrivă concetățeni și europeni – să vină aici.
Majoritatea marilor orașe din România au ajuns de ani buni să dobândească o identitate și prin intermediul evenimentelor pe care le găzduiesc. Deja Clujul, cu TIFF sau Untold, Sibiul, cu Festivalul de Teatru și restul salbei de evenimente anuale, Timișoara, care va fi Capitală Europeană a Culturii, litoralul cu Neversea, toate au intrat pe harta amatorilor de evenimente. A-ți face loc la această masă nu este deloc ușor în condițiile în care alții au deja tradiție în acest sens. Or, din păcate, până la Afterhills, Iașul eșuase în mod constant să ocupe vreun scaun la festin (exemplu de rateu fără drept de apel: FIE). Reușite au existat, un exemplu fiind FILIT, renăscut în 2017 din cenușa în care l-au aruncat politrucii locali. Dar, indiferent de amploarea sa, rămâne un festival-bijuterie de nișă, așa cum a și fost gândit. Afterhills se diferențiază prin a fi un eveniment de mase și, datorită acestui lucru, cu un potențial suficient de mare pentru ca în timp să genereze vânzări mari de servicii și bunuri pentru a avea un impact cuantificabil din punct de vedere economic.
În mod evident, nu doar un festival de mase va scoate Iașul din izolarea în care a fost aruncat. Pentru asta e nevoie de autostrăzi, dezvoltarea aeroportului internațional, conducători locali cu ceva minte și o guvernare care să nu fi fost luată pe persoană fizică de un condamnat penal. Și mai are nevoie de o comunitate ceva mai unită, care să îi înjure mai puțin pe cei care pun mâna și construiesc ceva.
O ultimă observație (apropo de „cârcotașii“ Afterhills-ului): la nivel individual, pentru satisfacerea tuturor preferințelor muzicale, există Spotify și costă doar 5 euro pe lună sau gratis dacă suporți și niște reclame din când în când.