Citusi de putin. Fiindca pe un critic il intereseaza exclusiv produsul literar.
Evident, am modificat numele persoanelor si institutiilor mentionate in urmatorul mesaj. Dar savoarea lui ramine aceeasi.
„Draga Daniel, scuze pentru lunga disparitie; de asta iarna, de cind cu seria de conferinte despre Eliade, nu am mai vorbit. Sincer sa fiu, nu am mai publicat nici un volum dupa Eliade si Cioran, pentru ca mi s-a parut ca parte din atmosfera receptarii cartii fusese atinsa de tot felul de optiuni politice si, sincer, asta ma plictiseste teribil. Recunosc ca nu vreau sa fiu in centrul unor scandaluri; in mintea mea, as avea ce spune in sensul noutatii literare, noutatii de idei, si nu mi-as dori ca scandalurile sa obtureze aceste idei. Culmea e ca la suprafata iese mereu altceva si speranta mea e ca de acum inainte conjectura aceasta sa nu mai fie confirmata. Am avut si am idei originale, in chimie si in literatura. Rolul meu e sa produc lucruri de o noutate utila, sa fac proiecte care nu s-au mai facut si care largesc paleta de expresii a momentului nostru literar.
In noiembrie 2007, la Gaudeamus, voi lansa doua volume. Unul dintre ele este un scurt roman, cu aparenta de basm, in care am topit istoria veche a familiei mele, cea din Sibiu. Apare in colectia Proza, la Curtea noua, si nu rezist sa nu mentionez ca am avut o experienta pozitiva si imbucuratoare in colaborarea mea cu Editura Curtea noua. Am lucrat cu Razvan Ionescu, care m-a invitat demult sa le propun o carte. M-am straduit ca aceasta constructie sa nu fie atinsa de iesiri sentimentale, lucru oarecum dificil, mai cu seama cind exista si o oarecare componenta autobiografica.
Cel de-al doilea volum e o culegere de eseuri, articole si interviuri care apare la Editura Biotonic. Am avut bucuria ca Ovidiu Musat a acceptat sa realizeze prefata pentru acest volum, al carui titlu de lucru este Primavara, cind e iarba verde. E jurnalul indirect al transformarii punctelor mele de vedere. Nu e vorba de un proces de americanizare, ci mai degraba de cistigare a unei identitati bine definite, ceva care imi permite sa fac cultura romana la 10.000 de km de locul faptei. E cumva precum cartea lui Leo din 2001, dar cu finalul diametral opus: eu mi-am descoperit propria America.
Mai am gata doua carti. Una dintre ele este un roman mai amplu, intitulat Vreme de betie. Celalalt volum este unul de istorie a ideilor. Cu asta, am trecut in sfera unei tematici mai apropiate de formatia mea universitara; am publicat in ultimii ani (si e parte a dosarului meu academic) articole de istorie a ideilor stiintifice; pentru anumite componente ale istoriei ideilor stiu foarte bine ce fac. Pina la urma, a iesit un eseu de natura mai degraba literara, cu o pronuntata componenta istorica, si cu multi polimeri. M-as bucura daca 2008 ar vedea aparute aceste doua volume. Asadar, despre asta va fi vorba in urmatorul an.
Mult succes in toate proiectele tale!
Cu prietenie,
Bogdan Craioveanu.”